Celebrul tenor Traian Grozăvescu (1895-1927), aplaudat pe cele mai renumite scene europene, lăudat de critici şi socotit un al doilea Caruso, s-a născut la Lugoj, în 21 noiembrie 1895. În oraşul natal a urmat clasele primare şi liceul. Înzestrat cu un excepţional talent, remarcându-se prin aptitudinile sale muzicale şi interesul pentru muzica vocală încă din copilărie, a fost remarcat de Ion Vidu, care l-a ajutat să-şi perfecţioneze vocea în corul său, iar după absolvirea liceului a urmat studii de canto la academia de muzică din Budapesta. A fost nevoit să-şi întrerupă studiile din cauza izbucnirii războiului şi a fost trimis pe frontul italian, unde i-a impresionat pe inamici cu vocea sa. Şi-a reluat studiile la sfârşitul războiului şi a debutat la opera din Cluj, înfiinţată şi condusă de Tiberiu Brediceanu.
Tenorul cu „gâtlejul de aur”
În 1923, Traian Grozăvescu a devenit prim-solist la Volksoper şi apoi la Staatsoper din Viena, unde şi-a perfecţionat tehnica cu maestrul Franz Steiner. Tenor dramatic prin excelenţă, supranumit cântăreţul cu „gâtlejul de aur”, tenorul bănăţean a avut succese răsunătoare cu rolul lui Radames din opera „Aida”, dar mai ales cu cel al lui Mario Cavaradossi din „Tosca”. Alte roluri care i-au adus celebritatea au fost cele ale locotenentului de marină Pinkerton din „Madame Butterfly”, poetul Rodolfo din „Boema” sau comediantul Canio din „Paiaţe”, devenind un interpret cunoscut în întreaga lume. Cu egal talent a interpretat şi lieduri româneşti compuse de Gheorghe Dima, Tiberiu Brediceanu, Guilelm Şorban, Nicolae Bretan, sau pe cele ale compozitorilor romantici Franz Schubert sau Robert Schumann. A cântat pe scenele operelor din Budapesta şi Berlin, precum şi pe alte mari scene din oraşe europene, a efectuat numeroase turnee la Timişoara, Arad şi Bucureşti.
Aflat în turneu la Timişoara, a hotărât, împreună cu partenera lui de scenă, soprana Aca de Barbu, să înfiinţeze aici o operă românească pentru Banat, cu banii pe care aveau să-i câştige în străinătate. Cum viaţa lui Traian Grozăvescu avea să fie curmată mult prea timpuriu, Aca de Barbu a dus în cele din urmă singură la îndeplinire angajamentul comun din tinereţe. Vocea lui Traian Grozăvescu a fost socotită drept una excepţională de cunoscători iar tehnica interpretativă dobândită l-a consacrat drept unul din cei mai străluciţi interpreţi români şi nu numai. S-a bucurat de stima şi preţuirea unor celebri compozitori si dirijori contemporani, precum Richard Strauss şi Arturo Toscanini. Pietro Mascagni s-a numărat şi el printre cei care i-au adus elogii, după ce l-a auzit cântând în Cavalleria rusticana: „Dacă toţi artiştii ar fi înţeles ca Grozăvescu compoziţia mea, ar fi ridicat opera cu mult deasupra valorii sale reale”.
Traian Grozavescu asasinat din gelozie
Cel care fusese supranumit „prinţul operei” a obţinut un contract de patru ani la Metropolitan Opera din New-York şi în urma unor neînţelegeri apărute la opera din Viena se pregătea să treacă oceanul.
Cariera sa era în plină ascensiune, fiind considerat unul dintre cei mai faimoşi tenori din istoria operei, dar avea să fie curmată de un sfârşit tragic. Era într-o seară de iarnă din februarie 1927, în locuinţa sa din Viena, după terminarea unui spectacol cu opera „Rigoletto”, în care interpretase rolul Ducelui. A avut loc o ceartă violentă cu soţia sa, Nelly Koveszdy, deoarece refuza să o ia cu el la New York, pe motiv că nu era refăcută după o naştere recentă. Orbită de furie şi de gelozie, Nelly i-a tras un foc de revolver în ceafă, care a ieşit prin tâmplă, iar moartea a fost instantanee, sub ochii îngroziţi ai cumnatei sale, Olga. Traian Grozăvescu nu împlinise 32 de ani. Nelly a scăpat nepedepsită, căci crima a fost considerată una pasională şi s-a stabilit că în momentul în care a apăsat pe trăgaci nu avea discernământ.
Câteva zile mai târziu, Traian Grozăvescu avea să fie înmormântat în cimitirul ortodox din Lugoj, alături de alte personalităţi bănăţene. În 1934, la şapte ani după tragica sa moarte, lugojenii au considerat că este de datoria lor să-i ridice un bust. Acesta a fost înălţat în faţa teatrului municipal care-i poartă numele, pe malul Timişului, în mijlocul unui parc de trandafiri. Bustul, în care tenorul lugojean este înfăţişat în rolul lui Mario Cavaradossi, cu care şi-a cucerit publicul, a fost realizat de sculptorul Radu Moga-Mânzat, autorul mai multor opere de artă monumentală din Lugoj.
Surse foto: radumogamanzat.ro, wowbiz.ro, pompiliumanea.ro
