„Pe terenul primăriei aveţi acuma vreo 30 de locuri de parcare făcute de prietenul meu şi donate primăriei”. Aceste cuvinte spuse de Nicolae Robu unui alegător nemulţumit sunt esenţa corupţiei. În faţa jurnaliştilor, partenerul de concedii era investitorul care trebuie ajutat pentru mai binele oraşului, desigur. Acolo, în stradă, de la înalţimea sa de primar, profesor universitar doctor, fost rector, preşedinte al filialei Timiş a PNL şi vicepreşedinte al PNL la nivel naţional (sigur am ratat vreun titlu), Robu s-a simţit sigur şi i-a aruncat sec amărăşteanului – e prietenul meu, colaborăm, vezi-ţi de treabă.
Ce contează că parcarea s-a făcut fără HCL pe terenul muncipalităţii, că s-a dat aprobare pentru benzinărie fără a se respecta normele? E prietenul meu şi eu sunt primarul.
Şi totul după ce cu numai câteva secunde înainte, Robu a explicat că nu ţine audienţe pentru că este prea ocupat, că se ocupă doar de problemele pe care nu le pot rezolva subordonaţii. Timpul a dovedit că toate învârtelile din jurul apariţiei benzinăriei de pe Calea Lugojului au în spate mai mult decât banale coincidenţe. Nicolae Robu se simte sigur că va avea cel de-al doilea mandat şi acţionează în consecinţă. Sindromul acesta al zeului zilei l-au avut şi pedeliştii după ce Traian Băsescu a câştigat cel de-al doilea mandat. Şi atunci s-au crezut de neatins. Şi au făcut tot ce le-a trecut prin cap. Sfidând legea fără greaţă. După câţiva ani a venit şi trezirea. Nu cu o găleată de apă, ci cu dosare penale.
Alta replica a la Robu!! Imposibil dom’le cu acest primar!!