Istoria de sute de ani a bisericilor din Banat cu hramul Învierea Domnului FOTO

Învierea Domnului, unicul adevăr care dă sens existenţei omului pe pământ, este pentru creștini cea mai mare sărbătoare, celebrată în fiecare an în noaptea în care Iisus Christos, răstignit pe cruce, a biruit moartea şi a ieşit din mormânt, devenind chezaş pentru nemurirea omului şi originea lui divină. Credincioşii creştini pot lua parte la slujba de Înviere la mai multe biserici care poartă hramul „Învierea Domnului”, în localităţi cu vechi tradiţii creştine.

Hramul Învierea Domnului în arhiepiscopia Timişoarei

Nu departe de Timişoara se află biserica „Învierea Domnului” din Herneacova, pentru cei puţin peste 300 de credincioşi care mai trăiesc în sat. Biserica a fost construită în 1870, dar aşezarea fortificată de pământ din Evul Mediu, ridicată pe un promontoriu nu departe de sat, unde acum este aşezată o cruce, arată vechimea aşezării şi existenţa unei populaţii creştine care trăieşte aici de secole.

O altă biserică din arhiepiscopia Timişoarei închinată Învierii Domnului este cea din satul Stamora Română, o veche aşezare românească atestată documentar la începutul secolului al XV-lea, care aparţine acum de comuna Sacoşu Turcesc. Biserica actuală a fost ridicată în 1862 şi a fost reparată şi repictată în urmă cu câţiva ani, după care a avut loc binecuvântarea lucrărilor şi sfinţirea noii picturi, precum şi slujba de binecuvântare a bisericii cu hramul „Învierea Domnului”, în prezenţa celor aproximativ 300 de săteni. Acelaşi hram îl are şi biserica din Belinţ, construită în 1797 şi declarată monument istoric de interes naţional, unde, în a doua şi a treia zi de Sfintele Paşti, se sărbătoreşte ruga satului.

Povestea bisericilor din Pecica

O biserică numită „Învierea Domnului” se află și în oraşul Pecica din arhiepiscopia Aradului. Potrivit tradiţiei, dincolo de digul Mureşului exista o bisericuţă din lemn şi tot în zonă s-ar fi aflat o mănăstire numită „biserica pustie”, care fusese ridicată în urmă cu un mileniu, pe teritoriile stăpânite de voievodul Ahtum. O diplomă din vremea regelui Ştefan I al Ungariei atestă existenţa unei biserici ortodoxe la Pecica iar tradiţia mai vorbeşte de o veche biserică din aşezare care a fost dărâmată, pe locul ei fiind construită, la jumătatea secolului al XVIII-lea, biserica romano-catolică.

O nouă biserică ortodoxă a fost ridicată pe locul actualei Biserici Mari, în 1774, care a fost sfinţită de episcopul Ioan Meţianu. Actuala formă a bisericii datează din anii interbelici, ea fiind resfinţită în noiembrie 1931 de episcopul Aradului dr. Grigore Comşa. După alte lucrări din anii ’70 -’80, o nouă sfinţire a fost făcută în 1989 de către episcopul Aradului, dr. Timotei Seviciu. Sârbii şi-au construit propria lor biserică în 1872. În ultimul deceniu al secolului trecut a fost construită o bisericuţă în cimitirul Ardeleni, având ca hram „Învierea Domnului” iar în 2003, când s-au înfiinţat două parohii şi cea de-a doua avea doar bisericuţa din cimitir, s-a pus piatra de temelie pentru o nouă biserică.

O valoroasă pictură pe lemn cu viaţa lui Iisus

Chiar la graniţa dintre judeţele Timiş, Arad şi Hunedoara, în satul Fintoag, care aparţine de comuna hunedoreană Lăpugiu de Jos, se află o veche bisericuţă de lemn, monument istoric, construită în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, al cărei hram este „Învierea Domnului”. În biserică se păstrează o valoroasă pictură pe lemn care reprezintă scene din viaţa lui Iisus Christos, până la răstignire şi Înviere. Tot în judeţul Hunedoara, în protopopiatul Haţegului, o altă biserică cu acelaşi hram este cea din satul Unciuc, comuna Râu de Mori, care a fost construită în 1917.

Catedrală şi biserică unită în Episcopia Caransebeşului

Catedrala ortodoxă „Învierea Domnului” din Caransebeş a fost târnosită în anul 2010 de patriarhul Daniel. Dorinţa de a construi o nouă catedrală în oraş i-a aparţinut primului patriarh al României, Miron Cristea, pe vremea când era episcop al Caransebeşului, episcopul Veniamin Nistor a dorit, la rândul lui, să ridice acest lăcaş de cult dar greutăţile din anii celui de-al doilea război mondial şi apoi instaurarea regimului comunist, care a şi desfiinţat episcopia Caransebeşului, a împiedicat pentru multă vreme înălţarea catedralei.

În partea de sud-est a judeţului Timiş, nu departe de graniţa cu judeţul Caraş-Severin, se află comuna Forotic, cu vechea biserică Învierea Domnului, monument istoric, construită între anii 1710 şi 1743 şi sfinţită de episcopul ortodox sârb Isaia Antonovici al Caransebeşului şi Vârşeţului. În urmă cu câţiva ani, biserica a fost renovată şi pictată, iar după terminarea lucrărilor a fost târnosită de episcopul Lucian al Caransebeşului cu două hramuri, dintre care unul este cel al Învierii Domnului.

În episcopia Caransebeşului se află şi biserica Învierea Domnului din comuna Ramna, construită în 1894. Cum cei mai mulţi locuitori ai comunei erau greco-catolici, biserica a aparţinut acestui cult până în 1948, când a fost interzis, dar în urmă cu câţiva ani, ea a fost retrocedată bisericii greco-catolice. Cu multă vreme în urmă, aici exista un cor care dădea răspunsurile la Liturghie şi o fanfară, iar cronicile parohiale păstrează informaţii preţioase despre istoria localităţii şi oamenii de vază ai acesteia.

Surse foto: panoramio.com, familypedia.wikia.com, wikipedia, biserici.org, facebook.com, bru.ro