Născut la Făget în ianuarie 1896 în familia preotului Sebastian Olariu, protopop de Făget, şi înrudit prin mama sa cu preotul şi istoricul bănăţean Gheorghe Popovici, baritonul Titus Olariu (1896-1960) a fost, alături de tenorul Traian Grozăvescu, una dintre cele mai reprezentative şi îndrăgite personalităţi muzicale ale teatrului liric bănăţean şi nu numai. A făcut studiile gimnaziale la Lugoj şi la gimnaziul român greco-oriental din Braşov, unde a fost coleg de promoţie cu Lucian Blaga, D.D. Roşca, Coriolan Băran şi Andrei Oţetea. În timpul primului război mondial a fost ofiţer de aviaţie în armata austro-ungară iar apoi în cea română, fiind decorat de Regele Ferdinand cu ordinul „Coroana României cu Spade în Grad de Cavaler” cu panglică de „Virtutea Militară” pentru serviciile militare aduse. A început studii juridice la Budapesta şi le-a continuat la Oradea şi Cluj, unde a obţinut şi doctoratul, dar în paralel a studiat şi muzica, urmând sfatul compozitorului Gheorghe Dima, pe care l-a avut profesor. Încă din anii petrecuţi la Braşov s-a făcut remarcată vocea sa de bariton, aceasta fiind apreciată chiar într-o cronică publicată în prestigioasa publicaţie „Gazeta Transilvaniei”.
Studii de canto la Viena
Angajat ca secretar şi apoi ca director ad-interim la opera clujeană recent înfiinţată, a publicat într-o gazetă locală o cronică laudativă despre spectacolul inaugural „Aida”, cu mare succes de public. A petrecut sărbătorile Crăciunului din 1923 la Viena, în casa lui Traian Grozăvescu, alături de Filaret Barbu şi alţi membri ai societăţii „România Jună” şi, urmând sfatul deja celebrului tenor lugojean, a luat lecţii de canto cu profesorul Franz Steiner, care îl îndrumase şi pe Traian Grozăvescu pentru a-şi perfecţiona tehnica. Studiile intense făcute în acea perioadă aveau drept scop o audiţie la Volksoper, pentru a putea lua o decizie în privinţa viitoarei sale cariere. Progresele făcute cu multă muncă şi studiu au fost remarcabile şi, aşa cum spunea tânărul Filaret Barbu, dobândise „o voce de bariton dramatic, puternică, bine formată în toate registrele.
Pe lângă toate astea, un lirism ascuns il încurajează şi mai mult pentru ariile italiene”.
Un bariton de succes din Timișoara Uitată
De la începutul anului 1925 a fost angajat solist al operei române din Cluj, unde debutul său a fost marcat de cronci extrem de favorabile, care vorbeau despre „o voce puternică, sonoră, frumos timbrată, stilizată de o şcoală ireproşabilă”. Dicţia şi jocul său au fost de asemenea apreciate în rolul de debut. Ca solist al operei clujene a făcut un turneu cu mai multe spectacole la Cernăuţi, unde calităţile sale vocale şi interpretative au fost de asemenea apreciate. După ce a susţinut la Timişoara un recital de lieduri şi arii din opere, foarte preţuit de publicul care l-a ovaţionat îndelung, dar şi de presa locală care îi prevestea prestigiul de care avea să se bucure peste hotare, în toamna anului 1925 Titus Olariu pleca la Volksoper din Viena, cu care semnase un contract. S-a achitat cu brio de rolurile interpretate pe scena vieneză iar după audiţile de la Staatsoper din Viena şi Sächsische Staatstheater din Dresda a fost copleşit de laude, deşi era abia la începutul carierei sale şi încă nu avea un palmares foarte bogat. A semnat un angajament la teatrul liric din Dresda, unde personalitatea sa muzicală a făcut impresie.
Cariera politică a lui Titus Olariu
Marcat de tragicul sfârşit al prietenului său Traian Grozăvescu, baritonul bănăţean a renunţat la scurta sa carieră muzicală în plină glorie şi s-a orientat spre politică. În 1927 a devenit membru al Partidului Naţional-Ţărănesc, a fost ales deputat, iar din toamna anului 1929 a fost secretar al biroului camerei deputaţilor, sub preşedinţia lui Ştefan Cicio-Pop. Din vara anului 1932 până în toamna anului 1933 a fost prefect al judeţului Severin, în decembrie 1932 implicându-se în organizarea ceremoniei reînhumării osemintelor lui Eftimie Murgu în cimitirul ortodox din Lugoj, după aducerea acestora de la Budapesta. Tot în 1933, a devenit membru de onoare al Societăţii Filarmonice din Lugoj. Între 1939 şi 1948 a fost magistrat, consilier şi preşedinte al Curţii Administrative Timişoara, fiind, în acelaşi timp, şi membru al reuniunii de cântări „Corala Banatului”. Împreună cu Sabin Drăgoi, a armonizat clopotele la noua biserică din Piaţa Operei, care va deveni catedrala mitropolitană.
Arestat de comunişti
În 1952 a fost arestat pe motive politice şi, timp de doi ani, a fost deţinut la securitatea din Timişoara şi în lagărul de la Mărgineni. După eliberare şi-a reluat preocupările muzicale, fiind corist şi dirijor al corului catedralei mitropolitane iar în martie 1956 a interpretat partea solistică a compoziţiei sale „Tatăl nostru”, în cadrul unui concert religios susţinut de cor, sub genericul „Duminica Ortodoxiei”. S-a stins din viaţă în vara anului 1960, la Timişoara.
Surse foto: roefix.at, wikipedia, ziarulclujean.ro
Surse documentare: Autor: Constantin Tufan Stan Studiu: Titus Olariu, Artistul si epoca sa
