În centrul istoric din cartierul Cetate, Timișoara, proiectul iniţial de reabilitare cu fonduri europene a avut în vedere şi amplasarea unor „obiecte de artă urbană (personaje, machete)”, fără ca acestea să fie nominalizate şi fără să fie precizat numărul lor. În vechea cetate, alături de cele două monumente baroce din Piaţa Unirii şi Piaţa Libertăţii şi-ar fi găsit locul, bunăoară, o statuie a prinţului Eugeniu de Savoya, cel care a cucerit cetatea de la turci în urmă cu 300 de ani, aşa cum o poartă a cetăţii Alba Carolina e dominată de statuia ecvestră a împăratului Carol al VI-lea, în timpul căruia Ardealul a trecut sub stăpânire habsburgică.
Zona aminteşte, de asemenea, de generalul de Mercy, primul guvernator militar al Banatului, de primari importanţi precum Peter Solderer, Karl Klapka sau Johann Nepomuk Preyer care au modernizat oraşul, de pictorul Karl Brocky, devenit pictorul reginei Victoria şi al curţii regale britanice, casele lor păstrându-se şi acum în vechea cetate. „Specialiştii” cărora primăria le-a lăsat mână liberă în alegerea statuilor au socotit însă că între clădirile baroce şi secession din centrul istoric sunt mult mai potrivite câteva lucrări de artă contemporană, fără vreo legătură cu istoria oraşului, care au costat peste jumătate de milion de lei, fără TVA.
De la autoportret la coajă de om
Două lucrări poartă semnătura lui Mircea Roman, un sculptor bine cotat, dar nici una din sculpturile achiziţionate de municipalitate nu este reprezentativă pentru centrul istoric al Timişoarei. În schimb, edilii care au acceptat cumpărarea lor au inventat nişte descrieri pompoase ale lucrărilor, pentru a justifica alegerile făcute. Lucrarea „Coajă de om”, aşezată pe strada Eugeniu de Savoya, a fost descrisă de primărie drept „un obiect misterios, cu dublu sens”, o lucrare care „priveşte către un oraş multicultural, mereu în mişcare, la viaţa căruia vrea să ia parte”, căci dacă ne pierdem bunătatea, spiritualitatea şi cultura nu rămânem decât coji. Coji de om”.
O lucrare foarte asemănătoare a lui Mircea Roman este însă „Autoportretul la 30 de ani”, din 1992, pe care autorul ei o caracterizează drept prima sa sculptură „deschisă”, o sculptură cu interiorul gol, pe care a botezat-o chiar de ziua lui. Cum singur mărturiseşte într-un interviu, „lucrarea era gata şi am umplut-o cu sticle de băutură şi lumea a venit şi s-a servit din lucrare. Am vrut să demonstrez că artistul oferă şi e consumat de cei din jur”.
Seria piramidelor
O altă lucrare a lui Mircea Roman, „Marea piramidă”, aşezată pe strada Caruso, cu „o suprafaţă strălucitoare din bronz lustruit în care se reflectă soarele apusului – o sculptură în oglindă”, este, în viziunea primăriei, „oglindă a oraşului şi a valorilor sale, a privitorului şi nu în ultimul rînd o oglindă a viitorului”.
Se pare că esteţii din primărie au confundat piramidele, căci cea de pe strada Caruso nu are nici suprafaţa strălucitoare şi nici nu poate reflecta apusul, fiind îndreptată spre sud-est. Mircea Roman are o altă explicaţie pentru seria sa de piramide. „Cât despre piramide, am început să le fac încă din anii ’80. Pe atunci îmi imaginam că piramidele egiptene sunt cu capul în jos şi că au început să umble prin lume, până au ajuns şi la noi.
Astfel am făcut primele Piramide umblătoare”. Din ciclul piramidelor mai fac parte lucrări asemănătoare numite „Invazia puilor de piramidă”, „Piramida aurită” sau „Marea piramidă umblătoare”.
Inexistentul „Totem” din centrul istoric
O a treia lucrare, „Totem”, trebuia de multă vreme amplasată în Piaţa Unirii pe aşa-zisul soclu ruginit în care se află punctul trafo dar încă nu a ajuns la Timişoara, deşi achiziţia era inclusă în contractul cu firma Romprest, declarat încheiat.
Deocamdată, pentru lucrarea din bronz patinat există doar interpretarea pe care primăria a dat-o lucrării. Totemul era un obiect venerat în credinţele primitive, căci avea rostul de a proteja o comunitate care trăia la un loc, dar în viziunea primăriei cel aşteptat la Timişoara „omagiază sacrificiul timişorenilor pentru a-şi păstra oraşul liber de-a lungul mai multor secole”, oferindu-ne o adevărată mostră de mitologie modernă.
Surse foto: artalicitata.blogspot.com (Piramida aurită), danagallery.ro, jurnalul.ro (30 decembrie 2012), pictifz.saatchigallery.com
