Credincioșii ortodocși din Timișoara s-au adunat, miercuri, la Catedrala Mitropolitană, pentru a comemora doi ani de când fostul mitropolit a trecut la cele veșnice.
ÎPS Nicolae a încetat din viață la vârsta de 90 de ani, după ce ultimii ani a avut de îndurat mai multe probleme de sănătate.
Născut în 21 noiembrie 1923, în Caransebeş, într-o familie de preoţi, Nicolae Corneanu a urmat cursurile şcolii elementare şi pe cele liceale la Caransebeş, apoi s-a înscris la Facultatea de Teologie din Bucureşti. După absolvirea facultăţii s-a înscris la doctorat, iar în 30 iunie 1949 şi-a susţinut teza cu titlul: „Viaţa şi petrecerea Sfântului Antonie cel Mare. Începuturile monahismului creştin pe Valea Nilului”, sub coordonarea regretatului profesor Ioan G. Coman.
În anul 1960 a fost hirotonit preot de către Patriarhul Teoctist, pe atunci episcop-vicar patriarhal, iar la 15 decembrie acelaşi an Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales episcop al Aradului, Ienopolei şi Hălmagiului. A fost hirotonit arhiereu în biserica „Sfântul Spiridon Nou” din Bucureşti, în 15 ianuarie 1961, de către Patriarhul Justinian, instalarea în funcţia de episcop al Aradului având loc în 22 ianuarie acelaşi an, în Catedrala Episcopală din Arad. În 17 februarie 1962, acelaşi Colegiu Electoral al Patriarhiei Române l-a ales în scaunul vacant de arhiepiscop al Timişoarei şi Caransebeşului şi mitropolit al Banatului.
În anul 2007, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a stabilit că mitropolitul Banatului a colaborat cu fosta Securitate. Conform CNSAS, acesta ar fi început colaborarea cu fosta Securitate încă din anul 1950 şi ar fi oferit informaţii sub numele de cod ”Popa Vasile”, “Popescu Ion/Ioan” şi “Munteanu Ioan”.
IPS Nicolae nu a negat colaborarea cu fosta Securitate, el trimiţând CNSAS o scrisoare cu explicaţii. ”Din păcate, «am fost colaborator al poliţiei politice comuniste» nu din ianuarie 1950, ci din toamna anului 1948, când am fost arestat pe motivul de a fi adăpostit un aşa-zis «fugar» stabilit în Germania şi venit în ţară pentru a-şi revedea familia. Eliberat, s-a crezut că voi mai fi vizitat de alţi «fugari», care astfel ar fi fost şi ei prinşi. Obligat a purta legături cu cei care mă vizitau, am trecut din mână în mână, de la Siguranţă, apoi de la Securitate, care îmi cereau note scrise şi informaţii, până la Revoluţia din Decembrie 1989. Acceptarea acestei grele situaţii mi-a măcinat tot timpul conştiinţa şi de aceea imediat după Revoluţie am făcut declaraţii publice începând cu ianuarie 1990.
Aşadar, n-am ce contesta, decât a repeta mereu părerea de rău pentru cele impuse şi acceptate“, se arăta în scrisoarea adresată CNSAS.
Un an mai târziu, în cadrul ceremoniei de sfinţire a Bisericii greco-catolice ”Sfânta Maria Regina Păcii şi a Unitătii”, fostul mitropolit s-a împărtășit, situaţie a determinat protestul Patriarhiei Ruse, prin vocea mitropolitul Kirill, solicitând Bisericii Ortodoxe Române ”să exprime un punct de vedere în legătură cu acest eveniment”.
În 2011, Sfântul Sinod al BOR a hotărât să-i retragă mitropolitului Banatului dreptul de semnătură şi de decizie în chestiunile administrative după ce acesta nu mai participase de multă vreme la slujbele de la Catedrala Mitropolitană, din cauza bătrâneţii şi a problemelor de sănătate. Ca urmare a acestei decizii, zeci de credincioşi au protestat mai multe zile, au trimis scrisori deschise Patriarhiei Române, pentru a se reveni asupra deciziei.
