O onoare pentru Timișoara

O onoare pentru Timișoara

0
DISTRIBUIȚI

dragos bota (3)

Timișoara, capitală culturală europeană în 2021 este proiectul care poate continua, într-un mod fericit, celălalt moment de magie al acestui  oraș – Revoluția din 1989. Există o similitudine între ele – și atunci, și acum a existat un grup mic de oameni care, la început, au crezut în ideile lor și au mers până la capăt. Cu orice risc. Și au învins.

Nu a fost deloc ușor. Pe lângă neîncrederea majorității în șansele de reușită, nici măcar toți  cei care și-au declarat susținerea nu au făcut ce au promis. Nu trebuie să uităm că asociația nu a primit un sediu de la primărie, ci i-a dat un spațiu consiliu județean. Din banii alocați anul acesta, până la momentul susținerii proiectului în fața juriului nu erau dați efectiv nici măcar jumătate. Și pentru că adevărul trebuie spus până la capăt nu trebuie să uităm că Ada Hausvater, directoarea Teatrului Național din Timișoara, și fostul primar Gheorghe Ciuhandu au lansat această idee a candidaturii la deschiderea sălii 2, că fundația Bega a fraților Emil și Marius Cristescu a fost cea care a susținut cu bani asociația și proiectul în momentele în care administrația uita de angajamentele sale.


Iar ultimul moment critic a fost chiar înainte de marea finală.

După victorie, primarul Nicolae Robu a ocupat spațiul public cu declarațiile sale, sperând să uităm că pentru asociație nu a făcut niciun îndemn public, în anii aceștia, să fie susținută financiar, cum a făcut pentru echipa sa de suflet, care e ciuca bătăilor în divizia A. Tupeul a ajuns până acolo încât, ieri, în Piața Victoriei a spus că EL a dat direcția pentru a treia cale a proiectului, care s-a dovedit a fi câștigătoare. O minciună ordinară care nu a avut ca scop decât să încerce să mute spre el, cel care a ignorat de fapt proiectul, meritele echipei conduse de Simona Neumann.

De fapt, acesta a fost marele secret al Timișoarei – profesionalismul și determinarea echipei de la Asociația Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021. Această mână de oameni merită tot respectul nostru. Și mai spun doar atât – cred că ar fi o onoare pentru Timișoara să-i aibă cetățeni de onoare pe cei care au crezut, la 26 ani de la Revoluție, că spiritul orașului nu a murit și au reaprins scânteia ca fiecare dintre noi să putem să-l luminăm, fiecare în stilul său inconfundabil.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.