Publicistul şi editorul Dimitrie Birăuţiu s-a născut în 1875 în comuna arădeană Ghioroc, în familia unor ţărani săraci. A fost întreaga sa viaţă muncitor tipograf, chiar şi după ce şi-a completat studiile şi a avut posibilitatea de a scrie şi redacta ziare româneşti de mare tiraj.
Fugit de acasă pentru a învăţa
A urmat şase clase primare în comuna natală şi a vrut să continue studiile la Arad, pentru a deveni învăţător, dar cum părinţii lui s-au împotrivit, a fugit de acasă şi a reuşit să se adăpostească la internatul Preparandiei din Arad, fiind luat sub ocrotire de ceilalţi elevi, iar Ion Vidu, care preda muzică la Arad, l-a învăţat să cânte la vioară. Citea cărţi împrumutate de la ceilalţi elevi dar nu putea fi primit la şcoala pedagogică, neavând terminate cele patru clase secundare.
S-a angajat ucenic la tipografia diecezană, iar seara învăţa, cu ajutorul elevilor din internat. Ajuns calfă de tipograf, şi-a dorit să înfiinţeze o tipografie proprie la care să tipărească un ziar pentru ţărani, pentru a-i face să deprindă plăcerea de a citi. A avut un mare sprijin din partea episcopului Ion Meţianu, care, ajungând mitropolit Ardealului, l-a luat cu el la tipografia arhidiecezană din Sibiu, iar apoi l-a trimis la Budapesta, pentru a se specializa într-o tipografie mare.
Tipografia din Budapesta şi „Poporul român”
În capitala Ungariei, unde a rămas definitiv, Dimitrie Birăuţiu a reuşit, cu ajutorul bănesc primit, să înjghebe o mică tipografie unde a tipărit, în 1901, cotidianul „Poporul român”. Treptat, a reuşit să o mărească şi să o doteze cu utilajele necesare cumpărate cu mari sacrificii şi, de-a lungul anilor, a avut merite deosebite în tipărirea unor ziare, reviste, cărţi şi alte publicaţii româneşti pentru citirorii din Imperiul Austro-Ungar.
Ziarul „Poporul român”, de mare tiraj, avea mai multe suplimente săptămânale: „Foaia ilustrată”, „Cucu”, o revistă satirică foarte apreciată de cititori, „Calendarul poporului Român” care apărea anual în zeci de mii de exemplare având o largă răspândire la sate, mai ales în cele bănăţene, unde Birăuţiu avea cei mai mulţi cititori şi abonaţi. Ţăranii condeieri din Banat au fost colaboratori apropiaţi ai lui Birăuţiu, la publicaţiile pe care acesta le scotea la Budapesta.
Un proiect cu Ion Luca Caragiale
A tipărit calendare şi publicaţii pentru ţărani pe care le-a răspândit în satele bănăţene, era prieten cu scriitorii din vremea sa şi le-a publicat cărţile. După 1905, când s-a stabilit la Berlin, I.L. Caragiale a vizitat adesea tipografia lui Birăuţiu, întâlnindu-se aici cu mulţi scriitori, oameni politici români şi tinerimea universitară, cu care, mai în glumă mai în serios, punea la cale chiar „soarta tronului habsburgic” după cum îşi aminteşte George Coşbuc.
În 1910, cu prilejul unui popas făcut de Caragiale la Budapesta în drum spre Bucureşti, acesta a discutat cu Birăuţiu despre editarea unei reviste literare cu titlul „Momente libere” pentru românii din monarhia austro-ungară. Doi ani mai târziu, la moartea dramaturgului, Birăuţiu publica o serie de scrisori şi informaţii inedite despre acest proiect care n-a putut fi dus la îndeplinire.
Tipografia, loc de întîlnire pentru scriitorii şi parlamentarii români
Tipografia lui Dimitrie Birăuţiu din Budapesta era, de altfel, loc de întâlnire al scriitorilor români, atât din Ardeal şi Banat cât şi din Vechiul Regat, şi al parlamentarilor români din dieta de la Pesta, unde aceştia se întâlneau cu români veniţi din Transilvania şi Banat pentru diverse treburi. Tot la tipografia sa din Budapesta a tipărit revista „Luceafărul”, apoi ziarul „Lupta”, organ de presă al Partidului Naţional Român, trei gazete maghiare de orientare progresistă a căror tipărire fusese refuzată de alte tipografii din monarhia dualistă şi diverse tipărituri legate de activităţile româneşti de la Budapesta.
La tipografia sa a apărut „Istoria românilor bănăţeni” a istoricului George Popovici din Lugoj, versurile în grai bănăţean ale lui George Gârda din Făget într-un volum intitulat „Bănatu-i fruncea” şi alte cărţi ale scriitorilor români din Ardeal şi Banat.
O figură legendară printre ţăranii bănăţeni şi ardeleni
Activitatea lui Dimitrie Birăuţiu nu s-a desfăşurat însă doar în tipografie şi presă, el fiind şi un militant pentru dreptul la vot universal.
A cutreierat, alături de fruntaşi ai Partidului Naţional Român, satele bănăţene, a ţinut discursuri la adunările populare producând o vie impresie asupra auditoriului, iar în 1905, pentru un asemenea discurs, i s-a intentat un proces.
La Timişoara a susţinut constituirea tovărăşiei agricultorilor şi meseriaşilor, iar la adunarea care a avut loc în 30 septembrie 1906 la berăria din Fabric, la care au participat ţărani şi meseriaşi din întreg Banatul, Arad şi Hunedoara, a expus un plan economic, explicând totodată ce înseamnă aceste tovărăşii. O dare de seamă amănunţită despre această adunare a fost publicată ulterior în ziarul său „Poporul român” din Budapesta.
Om cu multe relaţii, Birăuţiu i-a ajutat pe mulţi români ardeleni sau bănăţeni să-şi rezolve diferite probleme în capitala maghiară, îi adăpostea pe cei care nu-şi permiteau să doarmă la hotel şi îi însoţea prin Budapesta pe cei care nu se descurcau sau nu cunoşteau limba maghiară. A devenit extraordinar de iubit de ţărani mai ales, o figură aproape legendară, iar simpatia de care se bucura a făcut ca şi ziarul său să atingă un tiraj pe care nu l-a mai avut nici o publicaţie românească din graniţele monarhiei habsburgice.
În anul 1916, când a scăpat de datorii, s-a îmbolnăvit de nervi şi a fost internat într-un spital din Buda, unde a murit în vara anului 1918, înainte a a-şi vedea împlinit visul Marii Uniri. Ziarul său, „Foaia poporului român”, a mai apărut încă doi ani după unire, prin strădania unor colaboratori apropiaţi.
Surse foto: aradhotspots.ro, m.ebay.ch, marelerazboi.ro, artmark.ro
