TIMIȘOARA UITATĂ Stan Vidrighin, sibianul de două ori primar al Timișoarei care...

TIMIȘOARA UITATĂ Stan Vidrighin, sibianul de două ori primar al Timișoarei care a contribuit ENORM la dezvoltarea orașului. De ce proiecte ale sale beneficiem și astăzi FOTO

0
DISTRIBUIȚI
3-uzina-de-apa-veche
Vechea uzină de apă

Inginerul Stan Vidrighin, una din cele mai cunoscute personalităţi ale Timişoarei, s-a născut în comuna sibiană Răşinari, într-o familie prietenă cu cea a poetului Octavian Goga, originar din aceeaşi localitate. După absolvirea cursurilor liceale de la Sibiu, a urmat Facultatea Politehnică din Budapesta, pe care a absolvit-o în anul 1900.

Proiect pentru canalizarea Timişoarei

După un stagiu de doi ani în administraţia oraşului maghiar Sopron şi având recomandarea unor profesori ai Politehnicii din Leipzig, Stan Vidrighin a câştigat un concurs pentru proiectul de canalizare al oraşului Timişoara şi a fost numit inginer la serviciul tehnic al primăriei.

Doi ani mai târziu a fost promovat inginer-şef al aceluiaşi serviciu, unde, după ce a verificat ofertele anterioare, a demarat pregătirea proiectului general de canalizare a apelor uzate şi meteorice, precum şi cel de alimentare cu apă al oraşului. Pentru realizarea acestor două mari proiecte, a fost trimis de primărie la Dresda, Berlin, Hamburg, Köln, Strasbourg, Karlsruhe şi Londra iar după ce a revenit în ţară a întocmit proiectele de alimentare cu apă şi canalizare ale Timişoarei, implicându-se apoi direct în realizarea lor.

Prima întreprindere de alimentare cu apă şi canalizare a Timişoarei

Lucrările de construcţie a canalelor colectoare de pe cele două maluri ale râului Bega au început în mai 1909, iar cele pentru staţia de epurare a apelor uzate, doi ani mai târziu, fiind încredinţate unei antreprize generale din Budapesta. Pe lângă forajele de cercetare întreprinse în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea, inginerul Stan Vidrighin a făcut altele noi, cu precădere în zona de nord a oraşului, în urma acestora garantând că se poate asigura necesarul de apă pentru cei 46.000 de locuitori pe care îi avea atunci oraşul, dar şi pentru viitor.

Sistemul de canalizare şi staţia de epurare au fost puse în funcţiune în 26 octombrie 1912, iar sistemul de alimentare cu apă potabilă, alcătuit din grupurile de fântâni, o aducţiune, staţia de tratare-pompare şi o reţea de distribuţie de aproape 90 de kilometri legată la cele două castele de apă din Iosefin şi Fabric, de câte 500 mc fiecare, a fost dat în folosinţă la 1 iunie 1914, când a luat fiinţă şi prima întreprindere comunală din ţară administrată în regie proprie. Stan Vidrighin a fost şi directorul primei întreprinderi de alimentare cu apă şi canalizare a oraşului Timişoara. Separat, el a mai realizat un sistem de alimentare cu apă industrială a oraşului, cu o reţea de distribuţie de 15,8 kilometri, care a fost dat în folosinţă în 1916.

Primul primar din România Mare şi rector al Politehnicii

Inginerul Stan Vidrighin a fost unul dintre cei mai importanţi militanţi ai oraşului pentru unirea Transilvaniei şi a Banatului cu România, fiind ales deputat pentru marea adunare de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 iar apoi membru al Marelui Sfat Naţional, organ provizoriu cu atribuţii legislative până la unirea definitivă a Transilvaniei şi Banatului cu România. La 1 septembrie 1919 a fost ales primul primar al Timişoarei din România Mare şi a deţinut această funcţie până în 30 aprilie 1921, când a renunţat la funcţie din cauza unor acuzaţii care i-au fost aduse. Ancheta declanşată sub conducerea unui inspector general din Bucureşti a ajuns la concluzia că prin activitatea sa, Stan Vidrighin nu a adus nici un fel de prejudiciu comunităţii şi i-a ridicat suspendarea, fiind imediat repus în drepturi.

Un an mai târziu, între 3 ianuarie şi 31 august 1922, a fost pentru a doua oară primar al Timişoarei. Ca edil al oraşului, a trecut sub administraţie proprie, în cadrul unei regii autonome, serviciile de apă-canalizare, gaz, electricitate şi tramvaie, iniţiativă care s-a dovedit una de succes, fiind ulterior adoptată şi de alte oraşe din ţară. Multe din lucrările realizate de Stan Vidrighin în urmă cu mai bine de un secol, sunt în funcţiune şi astăzi.


Împreună cu profesorul Traian Lalescu, a fost membru fondator al Şcolii Politehnice din Timişoara, căreia i-a pus la dispoziţie un teren de 8,5 ha şi trei milioane de lei pentru ridicarea noului local al acesteia. A fost ales, în 1921, rector al Şcolii Politehnice din Timişoara.

Ascensiune profesională la Bucureşti

În septembrie 1923, printr-o decizie a conducerii oraşului Bucureşti, a fost numit consultant principal pentru derularea programului de dezvoltare a sistemului de alimentare cu apă-canalizare şi electricitate al capitalei, urmând ca ulterior să preia conducerea acestor lucrări şi apoi administrarea lor. Ascensiunea profesională a lui Stan Vidrighin a continuat în capitală, în 1929 fiind numit director general al Poştelor şi Telecomunicaţiilor şi apoi al Regiei Autonome a Căilor Ferate Române. În 1934 a fost cooptat în consiliul de administraţie al societăţii Malaxa ca director, ocupând această funcţie până în anul naţionalizării fabricii.

Confiscări şi domiciliu forţat în regimul comunist

Moşia de peste 50 de hectare pe care o avea la Beregsău a fost expropriată prin reforma agrară din 1945 iar câţiva ani mai târziu a fost evacuat şi din casa pe care o avea pe bulevardul Dacia din Bucureşti, fiind trimis cu domiciliu forţat la Petroşiţa, în judeţul Dâmboviţa. A revenit în Bucureşti cu vreo doi ani înainte de moarte şi s-a stins din viaţă în 1956, la 80 de ani, sărac, după ce regimul comunist i-a confiscat toate bunurile. A fost înmormântat în cimitirul Bellu. Stan Vidrighin are la Timişoara o statuie pe Aleea Personalităţilor din Parcul Central, realizată de sculptorul Ştefan Călărăşanu.

Surse foto: CNCF „CFR” S.A. Bucureşti, banaterra.eu, ct.upt.ro, Aquatim

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.