Timișoreanul Ciprian Jichici, fost consilier local, trăiește în direct atmosfera alegerilor prezidențiale din SUA. De dincolo de ocean, acesta face o analiză la rece a situației din Statele Unite ale Americii și vorbește despre marile probleme generate de confruntarea dintre Hillary Clinton și Donald Trump. Citește corespondența specială a acestuia pentru PRESSALERT.ro.
Cine va fi al 45-lea președinte al SUA? În curând, această întrebare va avea un răspuns final. Răspunsul, încă în mâinile poporului american până la orele de închidere ale secțiilor de votare, va veni din partea unui număr de aproximativ 150 de milioane de alegători înregistrați. Un aspect remarcabil și destul de puțin înțeles la noi este faptul că aproape 40 de milioane au votat deja prin diverse mecanisme de vot alternativ (acest lucru minimizează oarecum impactul bâlbelor FBI din ultimele zece zile care a anunțat redeschiderea anchetei legate de email-urile doamnei Clinton doar pentru a anunța cu două zile în urmă că închide din nou ancheta fără acuzații formale).
Din punct de vedere matematic, lupta se dă pentru majoritatea simplă de 270 de electori din cei 538 puși la bătaie în 50 de state plus capitala Washington D.C. Un aspect interesant al sistemului politic american este faptul că Washington D.C. nu este practic un stat (este un district federal) și nu are drept de reprezentare (și implicit vot) în Congresul american. Până în 1961, D.C. nu a avut nici măcar drept de vot pentru președinte, drept pe care l-a câștigat în acel an prin cel de al 23-lea amendament la constituția SUA.
Punctele fierbinți ale bătăliei, așa numitele ”battleground states”, sunt Arizona, Colorado, Florida, Georgia, Iowa, Michigan, Nevada, New Hampshire, North Carolina, Ohio, Pennsylvania, Utah, Virginia și Wisconsin. În paralel cu lupta pentru funcția supremă se dau și bătăliile pentru Senat și pentru Cameră. La Senat sunt în competiție 34 de locuri din 100, restul fiind împărțite între republicani (30) și democrați (36). La Cameră sunt în competiție toate cele 435 de locuri, 218 fiind necesare pentru control. Acesta este unul dintre motivele pentru care alegerile prezidențiale din SUA au o miză și o încărcătură mult mai mare decât victoria sau înfrângerea candidatului propriu.
Dincolo de cifre însă este remarcabilă atmosfera ultimelor 500 de zile, și cu precădere atmosfera din ultimele zile. Am asistat la ceea ce a fost probabil una din cele mai încrâncenate, murdare și negative campanii electorale prezidențiale din SUA.
Remarcabil este și faptul că ambii candidați principali (Clinton și Trump) se ”bucură” de cote record de percepție negativă. Pe bună dreptate, îndrăznesc să spun.
Azi, în ziua alegerilor, sentimentul predominant pe care îl percep este încrâncenarea. O încrâncenare tăcută, surdă și extrem de intensă. SUA sunt în acest moment o țară profund divizată, cu o prăpastie uriașă creată între cele două tabere. Chiar și în statele cu orientare clară spre un partid sau celălalt, tensiunea și încordarea ating cote maxime. Washington, statul din care scriu aceste rânduri este un stat cu 12 electori care este dat ca sigur de partea Partidului Democrat. Cu toate acestea, cel puțin doi dintre acești electori au anunțat public că iau în considerare încălcarea regulii de a vota cu candidatul care câștigă votul popular în stat (în acest caz probabil Hilary Clinton), lucru ce a declanșat un uriaș scandal pe plan local.
Încă de la primele ore ale dimineții (în jur de 06:30) alegătorii s-au așezat la cozi în fața secțiilor de votare. Se remarcă extrem de ușor diferența uriașă între entuziasmul și optimismul din 2008 (generate de Barack Obama) și încrâncenarea din 2016. Oamenii sunt convinși că însuși viitorul lor și al țării depinde de ceea ce vor vota azi. Sunt convinși că dacă oponentul taberei lor câștigă, un uriaș dezastru va lovi SUA. În aceste condiții, câștigarea alegerilor se poate dovedi o provocare minoră în comparație cu provocarea eliminării în lunile și anii următori a acestei falii masive apărute în societatea americană.
Deși vorbim de o luptă ce se desfășoară la mii de kilometri de granițele României cred că este foarte important să urmărim cu maximă atenție derularea și mai ales deznodământul ei, din două motive. Primul, pentru că această campanie extrem de dură și de murdară ne poate învăța multe lucruri. Despre pericolele faliilor majore din societățile moderne, despre efectul pervers și extrem de periculos al inegalității sociale profunde, despre modul în care populismul, promisiunile nebunești și discursul extremist pot capacita imaginația oamenilor dezamăgiți de sistemele politice clasice și politicienii care le populează. Din acest punct de vedere, politicienii români ar face bine să analizeze cu mare atenție ce se întâmplă azi în SUA.
Al doilea motiv este acela că rezultatul de azi poate și va influența soarta României. Suntem din păcate încă o țară care are un cuvânt prea mic de spus în jocul geopolitic internațional și depindem în mare măsură de bunăvoința și interesele de moment ale celor mari. Iar când cei mari sunt zguduiți din temelii de personaje cum ar fi Donald Trump sau Bernie Sanders, ar fi bine să fim extrem de atenți din simplul motiv că un strănut al colosului numit SUA ne poate pur și simplu pulveriza.
Cu un foarte ușor avantaj (în jur de 1,5% în ultimele sondaje agregate), Hilary Clinton are prima șansă de a intra în istorie ca prima femeie președinte al SUA (am scris pe larg despre asta aici: http://ciprianjichici.ro/blog/o-zi-importanta-pentru-femei). Rămâne de văzut care va fi rezultatul final al zilei de azi. Personal, bazându-mă pe tot ceea ce văd în jur în această zi memorabilă, tind să cred că vom trăi momentul istoric în care cel de al 45-lea președinte al SUA va fi o femeie.
Ciprian Jichici (http://ciprianjichici.me) din Bellevue, Washington, SUA.
