Născut în 30 iulie 1884 în localitatea Marghita Mică (azi Banatska Dubica) din Banatul Sârbesc, poetul, scriitorul și traducătorul maghiar Franyó Zóltán a urmat școala gimnazială la Arad și cursurile liceale la Timișoara, continuându-și apoi studiile la academia militară Ludovika din Budapesta, perioadă din care datează și debutul său literar, cu poezia „Sfârșit de vară”, publicată în 1906 într-o revistă budapestană. În 1911 a făcut și prima traducere, din opera lui Anatole France.
Legături cu scriitori renumiți
A participat, în 1908, la crearea Societății literare Sud în cadrul căreia s-au organizat mai multe matinee literare și a fost redactor la mai multe publicații din Arad și Oradea. După izbucnirea primului război mondial, în 1914, a fost mobilizat ca ofițer în Galiția, a fost rănit pe front, iar după vindecarea sa a fost trimis pe frontul din Italia. Experiența războiului și-a găsit transpunerea literară în volumul „Fratele dușman”, publicat în limbile maghiară și germană.
La sfârșitul războiului a revenit la Budapesta și a aderat la mișcarea revoluționară izbucnită în Ungaria, în 1918 fiind ales membru al consiliului scriitorilor revoluționari maghiari și redactor șef al ziarului „Vörös Lobogó” (Drapelul roșu). După înfrângerea revoluției bolșevice a plecat la Viena, unde a studiat filologia clasică și limbi orientale și a cunoscut câțiva dintre cei mai renumiți scriitori ai epocii, printre care Reiner Maria Rilke și Stefan Zweig. În anii interbelici, Franyó Zóltán a contribut la apariția, la Arad, a primului periodic maghiar de literatură universală, iar la Timișoara, orașul în care avea să se stabilească, a editat cotidianul „Ziarul de la ora 6”, caracterizat prin atitudinea împotriva fascismului care cuprindea o parte tot mai mare a Europei.
Un remarcabil traducător
Intelectual de stânga, Franyó Zóltán s-a remarcat ca o personalitate de tip enciclopedic, care a contribuit în bună măsură la răspândirea literaturii române în spațiul germanic, prin traducerile pe care le-a făcut, mai ales în anii de după cel de-al doilea război mondial.
Printre acestea se numără poeziile lui Mihai Eminescu, o selecție din poemele lui Lucian Blaga, dar și antologii ale celor mai importanți poeți români. Traducerile sale au meritul de a fi păstrat metrica originală și sensul metaforelor din limba română, reușind să acopere cea mai însemnată parte din lirica românească.
Totdată, a tradus în maghiară capodopere ale literaturii universale aparținând lui Reiner Maria Rilke, Charles Baudelaire, Edgar Allan Poe și Johann Wolfgang Goethe sau poeziile lui Ady Endre în germană. El a făcut cunoscute, de asemenea, mai multe nume din lirica africană și cea orientală și a pregătit o antologie bilingvă germano-greacă în patru volume, la editura academiei germane din Berlin. Traducerile sale au fost răsplătite cu premiul Uniunii Scriitorilor și în 1970, cu prestigiosul premiu Herder, la Viena.
S-a stins din viață la Timișoara, în 29 decembrie 1978, la vârsta de 91 de ani și este înmormântat în cimitirul din Calea Lipovei. Au rămas traducerile sale, apărute în peste 65 de volume. În Timișoara, o stradă îi poartă numele iar un bust al său a fost ridicat în fața casei în care a locuit.
Surse foto: banaterra.eu, wordpress.com
