Dimitrie Nistor, avocatul și preotul ortodox a cărui viață a fost legată pentru o bună bucată de vreme de Timișoara și județul Timiș-Torontal, s-a născut la 21 aprilie 1890 în localitatea hunedoreană Burjuc.
După absolvirea școlii primare, a urmat șase clase secundare la colegiul reformat Kun din Orăștie, iar ultimele două clase, la liceul românesc din Brașov. A studiat apoi dreptul la Budapesta, unde a obținut și titlul de doctor în drept în 1914, iar după reîntoarcerea în țară a studiat teologia la Sibiu și la Caransebeș, concomitent cu cursurile școlii militare de ofițeri de rezervă.
Membru de vază al Partidului Național Liberal
S-a stabilit la Timișoara în anii interbelici, unde a ocupat mai multe funcții importante: consilier cultural și secretar general al orașului Timișoara, viceprimar și avocat-șef al Timișoarei. A fost deputat liberal între 1927 și 1928, pretor în plasa Buziaș, senator în 1932 timp de câteva luni, iar în timpul guvernării liberale dintre anii 1933-1937, prefect al județului Timiș-Torontal, deținând cel mai lung mandat dintre prefecții acestui județ.
Dimitrie Nistor a fost, în același timp, membru al conducerii naționale a PNL, fiind un reprezentant de seamă al elitei politice din acei ani. Din 2 noiembrie 1944 până în 18 februarie 1945 a deținut funcția de subsecretar de stat în ministerul de interne.
Pentru meritele sale, Dimitrie Nistor a fost răsplătit cu mai multe distincții: Ordinul „Coroana României” în grad de ofițer în 1923, „Steaua României” în grad de ofițer în 1927 și Crucea „Meritul Sanitar” în 1936.
Dimitrie Nistor, protagonistul unui fenomen unic în Banat
Fiu de preot și având la rândul lui studii teologice, Dimitrie Nistor s-a îngrijit în anii în care a îndeplinit funcția de prefect al județului Timiș-Torontal de ridicarea a nu mai puțin de 26 de biserici dar, deopotrivă, a 14 spitale, 40 de școli românești și opt case naționale. El a avut un rol de seamă și la începerea lucrărilor de construcție a catedralei ortodoxe mitropolitane din Timișoara, în 1936.
În anii în care a deținut funcția de prefect, când concubinajul, divorțurile și natalitatea scăzută îngrijorau atât autoritățile cât și biserica, acestea au început să militeze pentru „restaurarea familiei în drepturile ei sacrosancte”, atât din motive religioase cât și economice și juridice. Dimitrie Nistor a fost, într-o singură zi, naș pentru 71 de perechi de români ortodocși din Comloșu Mare, care s-au cununat în fața altarului. Fenomenul a fost socotit unic în Banat și a determinat mulți alți comloșeni să se căsătorească.
Victimă a regimului comunist
În mai 1950, Dimitrie Nistor a fost arestat de autoritățile regimului comunist și dus la Securitatea din București, iar în 1955 a fost readus cu duba la Securitatea din Timișoara. În urma acuzației de “activitate intensă de reprimare a organizațiilor comuniste”, a fost condamnat la șase ani de închisoare și la confiscarea averii. Eliberat pentru scurtă vreme în mai 1956, a fost din nou arestat doi ani mai târziu și, printr-o confuzie de nume, acuzat că ar fi sprijinit activitatea organizației “Sumanele negre”.
A fost condamnat la muncă silnică pe viață, pedeapsa fiindu-i ulterior comutată la 25 de ani de temniță. Și-a petrecut ultimii ani în închisorile comuniste din Jilava, Galați, Sighet, unde a suportat cele mai crâncene unilințe, și Botoșani, unde a și încetat din viață în 2 iunie 1963, la vârsta de 73 de ani.
Surse foto: wikipedia.org
