Odată prieteni, acum rivali, c-așa-i hora pe la noi, Liviu Dragnea și Nicolae Robu sunt dovada vie a faptului că gândirea politicianului român, și implicit demagogia din discurs, nu cunoaște hotare politice. Pentru majoritatea politicienilor români, „stânga” sau „dreapta” sunt doar indicații pe GPS, iar migrația nesfârșită de la un capăt la altul al eșicherului politic stă mărturie.
După alegerile locale din acest an, liberalul Nicolae Robu se bătea cu pumnul în piept pentru victoria zdrobitoare pe care a obținut-o, cu 52,91% din voturile exprimate, ignorând faptul că la vot s-au prezentat, în Timișoara, 28,3% dintre cetățenii cu drept de vot, deci un eșantion care cu greu poate fi numit reprezentativ.
Discurs identic, acum, pentru social-democratul Liviu Dragnea, care clamează că „votul românilor trebuie respectat”, după ce partidul său a luat un categoric 45% la sută.
Însă, ca și în cazul Timișoarei acum câteva luni, e vorba de un procent din procentul de 39,49% de cetățeni cu drept de vot care s-au prezentat la urne.
Nu-mi rămâne decât să trag concluzia, în ambele cazuri, că restul de cetățeni cu drept de vot care au stat acasă, atât la Timișoara în vară, cât și în toată România acum, erau prea mulțumiți cu „prognoza” ca să mai iasă și ei la vot, și susțin pe deplin rezultatul alegerilor. Nu? Ghinion.
