TIMIȘOARA UITATĂ Ion Stoia Udrea, cărturarul care a studiat istoria Banatului la...

TIMIȘOARA UITATĂ Ion Stoia Udrea, cărturarul care a studiat istoria Banatului la Viena și a scris „Ghidul orașului Timișoara”

0
DISTRIBUIȚI

Poetul, publicistul, editorul și istoricul Ion Stoia Udrea s-a născut în satul cărășean Greoni, a urmat liceul la Biserica Albă, Brașov și Lugoj, iar între 1920 și 1924 faculatea de litere și filosofie din București.

În 1926 a plecat la Viena pentru a studia istoria Banatului și în aceeași perioadă a făcut mai multe traduceri din poeți americani și germani și a publicat primul său volum de versuri, intitulat „Chemări”, care a apărut la München, oraș în care a făcut studii de actorie.

Studii la Viena despre istoria Banatului

După ce a studiat în mai multe orașe europene, Ion Stoia Udrea a revenit în țară și s-a stabilit la Timișoara, unde a editat între anii 1932 și 1937 revista de orientare stângistă „Vrerea”, după ce ideile sale progresiste însușite sub influența stângii expresioniste central-europene au fost privite cu reticență în țară. În paginile revistei a publicat poemul „Cântecul uzinei”, o poezie socială despre orașul muncitoresc, care dobândește înfățișarea unei uriașe uzine. Acesta a fost și motivul pentru care revista a fost interzisă, dar a fost reeditată după război, intre anii 1945 și 1947, când a publicat versuri ale unor importanți poeți români, precum Ion Caraion sau Ștefan Augustin Doinaș.

În revista pe care a condus-o au fost publicate câteva traduceri ale sale și mai multe lucrări, printre care și studii despre istoria Banatului. Ion Stoia Udrea s-a numărat printre cei care, în anii interbelici, au stăruit și au intervenit ca Școala de Belle-Arte din Cluj, prima instituție academică de acest fel din Transilvania, care risca să fie desființată, să fie mutată la Timișoara. După cea de-a doua desființare a revistei, Ion Stoia Udrea fost arestat în 1949, iar un an mai târziu, când a fost eliberat, s-a stabilit în satul natal. A revenit ulterior la Timișoara, iar apoi a plecat din nou la Greoni.

Monografii istorice și artistice

Opera omului de vastă cultură Ion Stoia Udrea cuprinde versuri și traduceri dar și numeroase lucrări de istorie și artă, el fiind considerat unul dintre cei mai însemnați istorici ai Banatului.

Printre lucrările sale cele mai importante se numără monografia istorică și artistică „Biserica greco-ortodoxă română din Lipova” (1930), „Pictura Renașterii”, scrisă în colaborare cu istoricul Ioachim Miloia și apărută în același an, „Ghidul Banatului” (1936), „Marginale la istoria bănățeană” (1940), „Ghidul orașului Timișoara” (1941), „11 poeți bănățeni” – o antologie apărută în 1942, „Studii și documente bănățene de istorie, artă și etnografie” (1942), „Răscoala țăranilor din Banat de la 1738-1739” (1945), poemul dramatic „Veacul de foc” (1945), „Arta plastică românească din Banat” – o prezentare a evoluției picturii în această provincie din cele mai vechi timpuri, care a fost publicată doar fragmentar în broșuri, ghiduri sau reviste – „Cartea despre răscoale”, „Începutul pentru o istorie sinceră a Banatului” și romanul „Căpitanii”, care a rămas neterminat.

Concepția istoriografică a lui Ion Stoia Udrea

În lucrările sale istoriografice, Ion Stoia Udrea, un adevărat erudit, a făcut referire, în mod critic, la lucrări de specialitate apărute în limbile maghiară, germană sau sârbă, dar și la lucrări apărute în limba română, el fiind adeptul unui program de cercetare care să pună în lumină realități istorice despre care nu s-a vorbit, a unor teme de istorie socială, și pledând pentru înlăturarea mistificărilor care au denaturat istoria bănățeană.

El a propus o nouă perspectivă asupra perioadei stăpânirii otomane sau asupra situației Banatului în momentul cuceririi acestuia de către habsburgi, considerând că rolul țărănimii, care alcătuia cea mai mare parte a populației românești și era majoritară din punct de vedere demografic în Banat, a fost minimalizat și această categorie nu s-a bucurat de atenție din partea istoricilor care s-au referit la istoria Banatului în secolele care s-au scurs din momentul cuceririi acestor teritorii de către regalitatea maghiară.

Cărturarul aduce o serie de argumente pentru a arăta rolul pe care l-au avut românii, mai ales în viața economică, satele românești fiind predominante în Banat până la instaurarea administrației habsburgice, vorbește despre vechimea și continuitatea elementului românesc în Banat și despre ocupațiile românilor și formele lor de organizare la începuturile Evului Mediu, pe baza unei temeinice documentări, pledând pentru drepturile istorice ale românilor bănățeni.

Ion Stoia Udrea s-a stins din viață în 1971.


Pe casa de pe strada Gh. Doja, unde a fost redacția revistei „Vrerea”, a fost așezată o placă memorială, iar o stradă din Timișoara poartă numele cărturarului bănățean.

Surse foto: timisoreni.ro, anticariat-unu.ro, okazii.ro, banaterra.eu

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.