Născut la Pressburg (Bratislava) în 12 aprilie 1898, Julius Podlipny, ceh de origine, avea să devină, încă din anii de tinerețe, unul din cei mai reprezentativi pictori, graficieni și pedagogi ai Timișoarei. În urma unui accident de tren și-a pierdut brațul drept, dar asta nu l-a împiedicat să urmeze cursurile Academiei de Arte Frumoase din Budapesta.
Profesor la Timișoara timp de trei decenii
S-a stabilit la Timișoara în 1926, unde a lucrat alături de Ferdinand Gallas și Varga Adalbert, care deschiseseră o școală liberă de pictură și sculptură. Doi ani mai târziu a devenit conducătorul atelierului și al școlii și a avut mai multe expoziții la București, Cluj sau Arad, lucrările sale devenind cunoscute în multe orașe ale țării.
La începutul anilor ’30, când era angajatul unui cinematograf și picta panouri uriașe pentru filmele cu Johnny Weissmüller în rolul lui Tarzan, reclamele sale au fost remarcate de patronul sălii din palatul Széchény, care l-a îndemnat să expună și alte lucrări. Primele creații prezentate publicului au fost portrete, multe lucrate în cărbune, care reprezentau fețe de cerșetori, schilozi sau nebuni, însă doar directorul unei fabrici timișorene a fost interesat de ele și a cumpărat câteva desene, despre care nu se mai știe astăzi nimic.
Din 1934 a fost, timp de trei decenii, profesor la Școala de Arte Frumoase din Timișoara, printre elevii săi numărându-se viitori artiști de prestigiu. În anii interbelici a fost un adept al ideilor de stânga, pe care le-a făcut cunoscute într-o revistă de orientare socialistă, iar între 1951 și 1955 a fost primul președinte al filialei timișorene a Uniunii Artiștilor Plastici.
Maestru în arta desenului
Julius Podlipny s-a remarcat în anii interbelici ca un promotor al artei moderne și un maestru în arta desenului, fiind unul din cei care au influențat într-o măsură considerabilă arta plastică românească, mai ales ca pedagog. Creația sa artistică, influențată de expresionismul german, abordează în bună măsură o tematică socială și este alcătuită din lucrări de pictură dar mai ales de grafică. „Muzicanți orbi”, „Drumul vieții”, „Pescarul”, „Spălătoreasa”, „Cerșetori”, „Bătrân cu barbă” sau „Miner bătrân” sunt câteva lucrări din această categorie, cărora li se adaugă autoportrete, peisaje și lucrări cu tematică religioasă precum „Pelerinaj”, „Pieta”, sau „Iuda”.
În cariera sa de profesor a impus o metodă de lucru sistematică și o tehnică mixtă, având un rol extrem de important în formarea noilor generații de artiști pe care i-a învățat tainele meseriei cu multă exigență. Personalitatea sa puternică și-a pus amprenta asupra elevilor săi, Traian Brădean, Artur Vetro, Roman Cotoșman, Ștefan Câlția, Diodor Dure, Constantin Flondor, Paul Neagu, Ciprian Radovan sau Doru Tulcan numărându-se printre cele mai cunoscute nume.
Omagii postume
S-a stins din viață la 15 ianuarie 1991, rămânând pentru cei care l-au cunoscut un artist cosmopolit, crescut și educat într-un mediu cultural central-european, o personalitate care a influențat în bună măsură viața culturală a Timișoarei. În 1977, Julius Podlipny primise o medalie omagială din partea orașului Bratislava, iar în 1998 i s-a acordat titlul de Cetățean de onoare post-mortem al orașului Timișoara, pentru bogata sa activitate artistică și pedagogică desfășurată în acest oraș timp de șase decenii și jumătate.
În amintirea ilustrului pictor și grafician au fost organizate mai multe expoziții postume și simpozioane la care au participat mai mulți discipoli ai săi.
Multe din lucrările sale se află la muzeul de artă din Timișoara dar și în colecția privată a soției artistului, istoricul și criticul de artă Annemarie Podlipny-Hehn. Ea s-a ocupat și de publicarea memoriilor artistului și a cataloagelor de expoziție dedicate lucrărilor lui Julius Podlipny.
Sculptorul Ionel Cinghiță i-a modelat chipul în bronz pe mormânt dar altorelieful a fost furat și, probabil, dus la topit.
Surse foto: banatulazi.ro, wikipedia.org, cuprianchirileanu.blogspot.ro, zimanauctions.com, okazii.ro
