Născut în satul arădean Seliște în 6 iunie 1894, compozitorul și folcloristul Sabin Drăgoi și-a petrecut o bună parte a vieții la Timișoara, influențând într-o măsură însemnată viața muzicală de pe meleagurile bănățene.
Prizonier de război
Sabin Drăgoi, fiul unui cântăreț bisericesc și vestit cimpoier, a deprins dragostea pentru folclor și cântece populare de la mama sa, în satul natal. După ce a urmat clasele primare la școala din Seliște și la cea maghiară din Petriș unde a absolvit clasele gimnaziale, s-a hotărât să urmeze școala normală din Arad, pentru a ajunge învățător. Profesorul său de muzică i-a descoperit talentul și a absolvit școala cu un certificat pentru această disciplină.
În 1914 fost numit învățător într-un sat lângă Budapesta, dar a fost înrolat în armată, a plecat pe front și a fost luat prizonier, stând, timp de doi ani, în lagărul de la Tașkent. După război a studiat muzica la conservatorul din Cluj și cu ajutorul unei burse obținute la București, și-a continuat studiile la Praga. Încă de atunci, Sabin Drăgoi susținea, într-un articol: „Compozitorul român trebuie să redea prin muzică ceea ce firea neamului său reprezintă mai caracteristic, mai trainic și definitiv. Aici este izvorul originalității și personalității artisstului creator”.
După absolvirea studiilor, din 1922 până în 1924, a fost profesor de vioară, cor și fanfară la Școala Normală din Deva și apoi la Lipova iar apoi s-a stabilit la Timișoara, oraș în care și-a desfășurat activitatea până în 1950.
Profesor, dirijor și mentor spiritual la Timișoara
Între 1924 și 1942 a fost profesor de armonie, contrapunct și compoziție la Conservatorul municipal și director al acestuia. Preocupat de mișcarea corală bănățeană, a fost, încă de la venirea sa la Timișoara, până în 1932, director și dirijor al corurilor bărbătești timișorene „Doina” și „Banatul”, iar între 1934 și 1940 a fost dirijor și mentor spiritual al corului mixt „Crai nou”. A fost, de asemenea, membru în conducerea Asociației corurilor și fanfarelor române din Banat și a jurizat diferite concursuri.
În anii celui de-al doilea război mondial, după Diktatul de la Viena, când opera română din Cluj se refugiase la Timișoara, Sabin Drăgoi a fost numit director al acesteia iar între 1942 și 1944 a fost profesor de armonie, contrapunct și compoziție la conservatorul clujean, refugiat, de asemenea, la Timișoara. În primii ani de după război și-a continuat, timp de câțiva ani, activitatea didactică la conservatorul și institutul de artă din Timișoara iar în 1950 s-a mutat la București, unde a fost numit profesor la catedra de folclor a Conservatorului Ciprian Porumbescu și, timp de 14 ani, a fost directorul Institutului de Folclor din București.
Compoziții inspirate din folclorul românesc
Bun cunoscător al folcorului românesc, Sabin Drăgoi este unul din inițiatorii școlii muzicale de compoziție românești bazate pe folclor, fiind creatorul a peste o sută de lucrări din toate genurile muzicale. Inspirându-se din muzica populară, el a conturat o linie melodico-armonică cu un conținut specific românesc și a devenit, prin activitatea sa componistică, un adevărat simbol pentru lumea muzicală a Banatului, reușind să ridice folclorul la rang de muzică cultă.
A scris „Monografia muzicală a comunei Belinț” și a întocmit o serie de culegeri, printre care „90 de medalii si texte culese, notate și explicate”, „303 colinde cu text și melodie”, „360 de melodii din Arad și Hunedoara” sau „Melodii populare din Valea Almăjului”. Compozițiile sale au abordat diverse genuri muzicale, de la miniaturi instrumentale și vocal-instrumentale până la ample lucrări simfonice precum „Trei tablouri simfonice sau divertisment rustic”, „Divertisment sacru”, „Rapsodia bănățeană” sau „Concert pentru pian și orchestră”, lucrarea vocal-simfonică „Povestea neamului – poem pentru cor mixt și orchestră”, oratoriul „Povestea bradului” sau operele „Năpasta” – cea care l-a consacrat definitiv – „Kir-Ianulea”, „Horia”, „Păcală”, „Constantin Brâncovean” – mare parte dintre ele valorificând melosul popular.
Sabin Drăgoi a avut, de asemenea, o remarcabilă contribuție la muzica românească religioasă de sorginte bizantină-ortodoxă, în care se regăsesc și influențe populare și a compus trei Liturghii de o mare frumusețe artistică prin spiritualitatea pe care le-a imprimat-o.
Premii și distincții pentru Sabin Drăgoi
A fost ales membru vicepreședinte al Uniunii Compozitorilor, membru corespondent al Academiei, membru în consiliul executiv al “The International Folk Musik Council” din Londra.
Creațiile sale și munca sa științifică au fost răsplătite cu numeroase distincții, printre care premiile II (1922) și I (1928) de compoziție George Enescu și premiul operei române din București pentru cea mai bună operă scrisă de un român, premiul Academiei Române în 1932, marele premiu “Năsturel” al Academiei Române în 1933, premiul „Robert” în 1935. În 1952 i s-a acordat titlul de artist emerit, iar un an mai târziu, cel de maestru corist al artei. În 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.
S-a stins din viață la București, în 31 decembrie 1968, la vârsta de 74 de ani, lăsând neterminată antologia muzicală la care lucra. Din anul 2015, Sabin Drăgoi are o stea în fața filarmonicii timișorene, el fiind considerat unul din fondatorii școlii naționale de muzică românească și întemeietorul drmaturgiei muzicale.
Surse foto: wikipedia.org, timisoarastiri.ro, ziarullumina.ro, raymond-janssen.com, tion, okazii.ro
