Misiune imposibilă

Misiune imposibilă

1
DISTRIBUIȚI

Actul de a protesta este încă văzut în România, de o bună parte din populație, drept o ciudățenie, iar adevărata „cultură a protestului”, așa cum țările occidentale o cunosc de multe decenii, începe să se clădească treptat și foarte lent în țara noastră, în principal pe umerii tinerei generații. Ăia plătiți de Soros, nu?

Ce voiam să spun, de fapt, e că protestul românesc este încă destul de firav și din acest motiv este, aparent, în permanență „confiscat” de cineva. Acum de Soros și eventual de corporații, mai demult de USL, și mai demult de PDL, nici nu contează, important e ca protestul să fie confiscat și astfel delegitimizat în ochii publicului care protestează din fața televizorului, dar care știe mai bine decât tine cum stă treaba în stradă.

Însă, cu fiecare protest de amploare, începând cu 2012, continuând cu 2016 și cu ieșirile masive din acest an, se conturează tot mai clar o anumită „specie” de protestatar.


Unii ies în stradă împinși de revolta de moment la o decizie tâmpită a guvernanților, alții ies împinși de convingerile politice, alții ies pentru a vedea dacă mai sunt și alții la fel de mirați ca ei de faptul că în 27 de ani n-am reușit să facem mare lucru în țara asta.

Și mai e o categorie, puțin numeroasă, ce-i drept, dar care se distinge clar, dacă te uiți cu atenție: cei care ar dori să scape de absolut toți politicienii care ne conduc, indiferent de partid, pe motive de corupție, incompetență și în general nesimțire. De ei îmi pare cel mai rău. N-au nicio șansă.

Ca să li se împlinească visul, ar trebui să scăpăm de 99% din clasa politică, dar „dinozaurii” și urmașii lor o aruncă imediat pe aia cu „pâi atunci cine să conducă, că noi știm, facem, dregem. Pui pe alții fără experiență, se duce țara de râpă”. Stați liniștiți, țara este deja în râpă, unde își sapă conștiincioasă groapa.

PS: Și de mine-mi pare rău: am ajuns să cântăresc între cât de rău ar fi să lași țara pe mâna unor neexperimentați, dar educați și integri (dacă s-or găsi) și cât de bine ar fi să rămână pe mâna hienelor care am văzut cum s-au descurcat până acum.

1 COMENTARIU

  1. Când am văzut că începi cu „Misiune imposibilă”, am crezut că vei continua cu „… să vin acasă treaz, când am atâția prieteni care m-ajută la necaz”. Sunt dezamăgit. Tu vorbeai despre politică, unde absolut totul este posibil.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.