Născut în 28 august 1913 la Blaj, viitorul istoric și arheolog Marius Moga, cel care avea să joace un rol fundamental în amenajarea Muzeului Banatului și a altor muzee din zonă, a urmat școala primară și liceul în localitatea natală, care, cu trecutul său ilustru, a contribuit, de bună seamă, la atracția pe care a simțit-o încă din adolescență față de istorie.
S-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, unde, îndrumat de profesori la fel de iluștri, precum Ioan Lupaș, Alexandru Lăpedatu, Constantin Daicoviciu, Márton Roska și mulți alții, a dobândit solide cunoștințe de istorie și arheologie și s-a alăturat grupului de tineri pasionați de arheologie și studii clasice al cărui mentor era Constantin Daicoviciu.
Încă din timpul studenției a fost angajat practicant la Institutul de Studii Clasice al universității clujene și a participat la cercetările de la Turdaș și de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, sub îndrumarea profesorilor Vladimir Dumitrescu și Constantin Daicoviciu, a condus apoi cercetările arheologice de la Subcetate și Teiuș și a început să publice în prestigioase reviste de specialitate studii de preistorie și antichitate clasică. La absolvirea facultății, în 1938, a fost angajat preparator la institutul la care fusese practicant.
Detașat la Timișoara de Constantin Daicoviciu
Un an mai târziu, Marius Moga a fost detașat de profesorul Constantin Daicoviciu la Timișoara, pentru reorganizarea științifică și inventarierea colecțiilor de arheologie ale muzeului bănățean, dezorganizate la sfârșitul primului război mondial, și pentru realizarea unei expoziții moderne de arheologie în noile săli dobândite în incinta palatului cultural (actuala clădire a operei).
Directorul de atunci al muzeului, Ioachim Miloia, i-a apreciat în mod deosebit activitatea și a cerut prelungirea detașării lui Marius Moga. A avut acceptul lui Constantin Daicoviciu, care, cărășean de origine, l-a ales pe tânărul arheolog Marius Moga pentru a începe cercetări arheologice sistematice în Banat. Acestea au debutat în 1939 la cetatea de pământ preistorică de la Jadani (actualul Cornești) dar au fost întrerupte din cauza evenimentelor nefericite din anii care au urmat și de intrarea României în războiul in care Marius Moga a luptat pe front, fiind apoi distins cu mai multe decorații militare.
Săpături arheologice în Banat
După o scurtă perioadă petrecută la Cluj, în 1945 Marius Moga s-a stabilit definitiv la Timișoara și a devenit șeful nou-înființatei stațiuni de cercetări a Muzeului Banatului. A deschis perspectivele unei modernizări a muzeului, dar aceasta a fost întreruptă în 1948, o dată cu introducerea modelului sovietic de organizare.
În primii ani, a condus săpăturile arheologice de la Parța, unde a descoperit piese de o valoare excepțională, cele de la Dejani, Nerău, Sânpetru German și peștera de la Românești și a participat alături de Mihail Macrea și I.I. Russu la cercetările arheologice ale castrului roman de la Mehadia. A fost șeful secției de istorie a muzeului între 1948 și 1950, când a devenit directorul acestuia, conducându-l neîntrerupt până în 1974.
Rol decisiv în organizarea Muzeului Banatului
Marius Moga a avut un merit deosebit în obținerea clădirii castelului Huniade, care adăpostise până în 1946 mai multe unități militare, pentru Muzeul Banatului. În anii de proletcultism care au urmat, deosebit de dificili pentru organizarea unei instituții de cultură după standarde cât mai puțin afectate de modelul sovietic, s-a confruntat cu hățișurile biroctatice ale noului regim și a depus o muncă imensă în primul rând pentru repararea clădirii, deteriorată în bună parte, astfel încât să devină funcțională pentru noua sa destinație.
A făcut eforturi considerabile pentru obținerea fondurilor necesare, s-a ocupat de transferarea colecțiilor muzeale în noul sediu și amenajarea depozitelor, s-a străduit să obțină finanțare pentru noi achiziții, a reușit angajeze sau să beneficieze de colaborarea voluntară a unor specialiști bine pregătiți precum Frederic König, Dionisie Linția, Emil Nadra, Corneliu Șuboni sau Diodor Dure, în ciuda dificultăților create de noul regim politic, prin cerințele impuse la angajare. Marius Moga a contribuit decisiv la structurarea celor patru secții distincte din cadrul muzeului, de istorie, etnografie, artă și științele naturii și la realizarea expozițiilor de bază, reușind să pună bazele unui valoros fond etnografic.
Concomitent, Marius Moga a primit și însărcinarea de a verifica starea expozițională și patrimonială a muzeelor transilvănene și bănățene, a contribuit la refacerea sau înființarea a numeroase muzee din Banat și la protejarea și îmbogățirea patrimoniului acestora.
În acei ani a fost identificată valoroasa colecție de etnografie românească din casa lui Sever Bocu de la Lipova și s-a decis transformarea acesteia în muzeu.
Chiar dacă săpăturile arheologice au fost neglijate în acei ani, s-au mai făcut cercetări arheologice la Pădurea Verde, unde a fost descoperit un renumit vas solar de la sfârșitul epocii bronzului, la necropolele de la Cruceni și Bobda, la așezările neolitice de la Hodoni și Giulvăz sau la cea daco-romană de la Lenauheim, iar în 1963 a reluat cercetările arheologice sistematice ale așezării și castrului roman de la Tibiscum (Jupa), lângă Caransebeș, pe care le-a condus până în 1973, îndrumând în același timp cercetările de la Orșova, Șoimoș, Jdioara sau Remetea Mare.
Tot lui Marius Moga i se datorează și dobândirea terenului pe care a început amenajarea Muzeului Satului Bănățean de la Pădurea Verde, a clădirii din bastionul cetății, în care a fost amenajată secția de etnografie și a clădirii de pe bdul C.D. Loga în care funcționează acum Institutul Francez și care fusese secția de artă a muzeului până în 1978, când a fost evacuată brutal, în doar câteva zile, de organele de partid, pentru a fi transformată în reședință prezidențială. În acei ani, Marius Moga a susținut și cursul de istorie veche în cadrul universității timișorene.
O nouă serie a anuarului de istorie și arheologie
În 1971, Marius Moga a editat primul număr al anuarului de istorie intitulat, vreme de un deceniu, „Tibiscus”, care s-a dorit o continuare a celui apărut în anii interbelici sub numele de „Analele Banatului” și a devenit, în scurt timp, un reper pentru cercetările istoricilor bănățeni. Vechiul nume, neacceptat inițial de cei care răspundeau de cultura socialistă, a fost reluat ulterior, într-o serie nouă, și a devenit una dintre cele mai prestigioase publicații de istorie și arheologie din întreaga țară.
Personalitate cu o cultură enciclopedică, Marius Moga s-a ocupat, de asemenea, de vestigiile paleocreștine din Banat, a semnalat pentru prima dată existența sculpturii în lemn în arhitectura populară bănățeană și a publicat, împreună cu I.I. Russu, primul catalog sistematic al lapidariului de epocă romană din colecția Muzeului Banatului.
S-a stins din viață în 1996, La Timișoara, la vârsta de 83 de ani.
Surse foto: cultura-romana.com
