La nici 22 de ani împliniți Sergiu Iorgovan era afectat de o boală cruntă. Golgheter la acea vreme al echipei suporterilor, ASU Politehnica, tânărului sportiv i s-a descoperit o tumoare malignă la plămâni. Nu doar cariera, ci chiar viața îi era pusă în pericol. După un an și jumătate de luptă, tratament medical, dar și sprijin din partea apropiaților, atacantul a reușit să revină pe teren și să marcheze din nou în poarta adversarilor.
În toamna lui 2014 Sergiu Iorgovan era om de bază al ”Băieților în ghete”, care luptau pentru promovarea în Liga a III-a. Părea croit pentru o carieră promițătoare: înalt, puternic și creativ în fața porții. El sosise la ASU Poli tot din postura de golgheter, de la CFR Timișoara. Dintr-o dată însă a dispărut din echipa pregătită de Sorin Brîndescu. Nimeni nu bănuia că tânărul care și-a câștigat simpatia și prin comportamentul din afara terenului poate suferi de o afecțiune foarte gravă. ”Nu mai puteam să alerg așa de mult. Prin minutul 60-70 începeam să mă sufoc. După care, încet încet au apărut dureri în piept. Am fost la control și s-a descoperit problema. Inițial am avut apă la plămâni, nu au putut să o scoată prin puncție și a trebuit să intervină chirurgical”, rememorează Sergiu Iorgovan. Inițial el a fost ”menajat” și i s-a spus că are o ”pată” pe plămân. Urma o operație și un tratament costisitor. Vestea necazului său i-a determinat pe suporterii timișoreni să organizeze un mare turneu caritabil pentru a-l sprijini. Iar mai mulți fotbaliști importanți i-au trimis mesaje de încurajare, inclusiv Costel Pantilimon și colegii săi de la Sunderland. ”Acel turneu m-a surprins total, nu mă așteptam să se întâmple așa ceva, să ia o așa anvergură, a fost ceva incredibil pentru mine. Când mă gândesc mi se face și acum pielea de găină”, spune tânărul.
Pentru Sergiu lupta de abia începea. La Viena doctorii nu i-au ascuns gravitatea situației. ”Era destul de greu să primești o asemenea veste. Acolo mi s-a spus direct în față de către doctor. Nu e bine să ți se ascundă adevărul. În prima fază a fost groaznic, a fost un impact asupra mea, mai mare asupra părinților, a tuturor oamenilor din jurul meu. Dar m-am mobilizat, am trecut repede peste acea stare. Am ales după operația din Timișoara să merg în Austria. A urmat acolo o perioadă de chimioterapie și operația”, povestește Sergiu Iorgovan. Sănătatea sa se îmbunătățise încă din vara lui 2015, când tumoarea a dispărut complet în urma ultimei biopsii efectuate de prof. dr. Walter Klepetko, cel mai bun chirurg cardio-toracic din Europa. Lui Iorgovan i-a fost tăiată o parte din coasta a zecea, afectată, și a continuat tratamentul până a fost sigur de depășirea celui mai teribil ”adversar”. ”Fix în 31 decembrie 2015 la ora 11 seara am ajuns acasă sănătos”, a conchis Sergiu.
”Mi-au dat lacrimile la primul gol”
Pentru timișoreanul în vârstă de 24 de ani anul 2016 a fost unul de recuperare. Tânărul a primit acceptul medicilor să facă din nou sport. ”M-au lăsat să aleg. Fie de performanță, fie de plăcere”, explică vârful de meserie. Dacă unii ar fi renunțat la gândul de a face efort susținut după un asemenea moment de cumpănă, Sergiu, precum voinicul Iovan Iorgovan din legende, avea să revină în forță.
Pe dreptunghiul verde în cazul său. În vara trecută, prin intermediul unor foști colegi de la CFR, acesta a ajuns la Victoria Zăbrani, grupare din Liga a IV-a Arad. ”Mi-au zis: hai cu noi că e o atmosferă bună, de mișcare, să vezi cum îi. Am dat și goluri, nu foarte multe precum o făceam în Timiș, având în vedere că nu mai sunt la stadiul de dinainte ca nivel de pregătire. Mi-au dat lacrimile la primul gol, cu cei de la Săvârșin. Am mai dat cu UTA (III), nu puteam să-i iert. Având în vedere trecutul meu fotbalistic în tricoul lui ASU”, adaugă Sergiu, căruia i-a revenit zâmbetul pe buze. Deocamdată el nu se mai gândește la o ascensiune în fotbalul mare ”dar niciodată să nu spui niciodată”. ”Chiar dacă multă lume spune: vai, ai trecut prin ce ai trecut, să știți că am învățat multe din acea perioadă. M-a ajutat să văd altfel lucrurile, să descopăr ce e cu adevărat important în viață. Mulțumesc tuturor echipelor, foștilor colegi de la Srbianka, Banatul, Liberty, CFR, ASU Poli, suporterilor, care au fost extraordinari, familiei, iubitei mele, prietenilor, rudelor, tuturor, că fără ajutorul lor mi-ar fi fost mult mai greu. Trei sferturi din acele greutăți le-au eliminat cu succes, mi-au dat putere și am reușit să trec cu bine peste tot, asta e cel mai important!”, a ținut să precizeze Sergiu Iorgovan.
Spre o carieră de antrenor
Dacă nu va mai reuși ca fotbalist, Sergiu Iorgovan se poate îndrepta către munca de antrenor. El deține deja licența C și a început să pregătească juniorii grupării de la Gara Mare cu vârste între 13 și 15 ani. ”E o plăcere să lucrezi cu copiii. Urmează să optez probabil anul viitor pentru licența B. Am început cu ajutorul lui Andrei Pobega, colegul de la CFR. M-a luat cumva sub aripa lui și ușor ușor mi-am făcut și eu o grupă de copii”, a subliniat tânărul antrenor. Sergiu Iorgovan nu s-a dedicat strict fotbalului. Are diplomă în mangementul mediului, dar în viața de zi cu zi e angajat la o firmă de cadastru. ”E firma unui prieten care a trecut prin probleme asemănătoare. Și el s-a tratat tot la Viena. Mi-a pus la dispoziție apartamentul lui de acolo, m-a ajutat foarte mult. În perioada aceea mi-a spus: hai să ai o activitate, să nu stai. Muncesc în timpul zilei iar după ora 17 timpul liber mi-l dedic antrenamentelor, fie merg la Zăbrani, fie antrenez băieții, apoi avem jocuri în weekend. E o muncă pe care mi-o doresc”, a concluzionat Sergiu Iorgovan.
”Mi-a făcut plăcere să lucrez cu toți antrenorii, dar am avut o relație foarte bună cu Paul Codrea. Am colaborat foarte bine, am avut o comunicare extraordinară. Și metodele lui de antrenament mi-au plăcut foarte mult”, Sergiu Iorgovan
