Timișoara Saracens și-a obișnuit suporterii cu transferuri din emisfera sudică. În ultimul calup de jucători aduși de campioană se află însă și primul rugbist englez al campioanei: James Paul Doyle. Noul flanker are și origini oceanice, a fost selecționat în puternica națională sub 20 de ani a Noii Zeelande și a debutat pentru bănățeni cu un eseu în barajul de Challenge Cup cu Krasny Yar.
Nu e un secret că echipa fanion de rugby a Banatului reprezintă un cocktail multicultural. Pe terenul din Ronaț sau arena ”Dan Păltinișanu” au pășit în ultimii ani jucători de la Antipozi, din mai multe insule ale Pacificului, din Africa de Sud și chiar din Argentina. Plecările importante din iarnă de sub comanda antrenorului Grainger Heikell au trebuit suplinite cu o nouă serie exotică. La prezentarea de la începutul primăverii a ultimelor șase nume noi, britanicul James Doyle s-a remarcat din start. În primul rând pentru că de obicei românii sunt cei care visează la o mutare în Albion. Jovial, acesta a împărtășit amuzat ce le-a transmis celor de acasă despre prima impresie din România: ”Wi-fi-ul e foarte bun, a fost primul lucru care pe care l-am spus”.
Doyle (25 de ani) are tată englez și mamă neozeelandeză. S-a născut la Auckland, cel mai mare oraș ”kiwi”, dar a fost înregimentat de tânăr la cluburi britanice din elită. În 2011 a făcut parte din selecționata Baby Blacks, adică naționala U20 cu jucători în formare pentru seniorii multiplei campioane mondiale. ”A fost o perioadă foarte bună, mulți jucători au ajuns acum în selecționata All Blacks, sunt jucători cu un standard profesional înalt. Rugby-ul e sportul național al Noii Zeelande iar localnicii sunt făcuți pentru el. Se spune că se nasc cu mingea de rugby în mână pentru dragostea pe care o poartă acestui sport”, spune James Doyle.
La 21 de ani și-a început cariera pro în Albion, mai întâi la Leicester Tigers, apoi la Sale Sharks, pentru care a evoluat în Heineken Cup împotriva unor grupări precum Montpellier sau Cardiff Blues. ”În 2014 mama mea s-a îmbolnăvit, așa că m-am mutat înapoi în Noua Zeelandă și am jucat în ITM Cup pentru Blues Auckland. A fost bine pentru a-mi revedea familia”, adaugă jucătorul care s-a format la North Harbour în orașul natal. Ultima dată a evoluat tot în Anglia, la Jersey Reds, iar numele de Saracens a contat când a venit vorba de mutarea în Banat. ”Am vorbit cu agentul meu, el a căutat oferte și a găsit Timișoara, am fost entuziasmat pentru legătura cu Saracens. Nu a contat decisiv în decizia mea, dar e un bonus într-adevăr”, recunoaște James Doyle.
Debut fulminant și perspective interesante
Acomodarea a decurs bine pentru primul englez al clubului de pe Bega. ”Băieții m-au primit bine, avem jucători din Oceania, Africa de Sud și Tonga, naționalități cu care sunt obișnuit. Toată lumea e prietenoasă. E important pentru mine să mă bucur de rugby și asta fac aici în România”, explică James Doyle.
Drept dovadă, el a fost titular în primul meci oficial ca ”sarazin” timișorean și a marcat un eseu extrem de important la Rustavi, în Georgia. Campioana României a învins gruparea rusă Krasny Yar Krasnoyarsk cu 17-12 în turul barajului pentru accederea în grupele Challenge Cup.
Acea reușită care a răsturnat tabela a fost una specială, Doyle simulând că pasează la un coleg. ”E doar una dintre abilitățile mele. Mie îmi place să alerg cu mingea în mână. Acel eseu a fost un highlight al meciului. După reușită băieții m-au bătut ușor pe cap, în semn de apreciere”, specifică James Doyle.
Despre rugby-ul jucat în zona Carpaților, britanicul din linia 3 consideră că se află undeva între stilul rapid din Noua Zeelandă și jocul mai dur din Anglia. ”Rușii sunt o echipă foarte fizică și mare”, e concluzia despre Krasny Yar. Returul cu ex-sovieticii va avea loc sâmbătă, 22 aprilie, de la ora 14.00, pe Stadionul ”Dan Păltinișanu”.
Fan al lui Ritchie McCaw, fost căpitan All Blacks, James Doyle nu ar spune nu în viitor unei treceri ”sub frunza de stejar”. ”Dacă mă calific, dacă voi sta suficient de mult în România, mi-ar plăcea să am această șansă. Important e să fiu ferit de accidentări și să joc bine”, declară cel care ar putea astfel să-i calce pe urme lui Jack Cobden, fost internațional englez de tineret care a debutat pentru România. Deși mai e mult până atunci, calitățile lui James Doyle sunt apreciate și de conducere. ”James Doyle a început foarte bine. Cu siguranță suntem mulțumiți de ultimele transferuri, în condițiile în care patru din cei șase jucători aduși au evoluat și au făcut-o bine”, a remarcat Dușan Filipaș, vicepreședintele Timișoara Saracens.
James Doyle (25 ani, Anglia / Noua Zeelandă), Michael Stewart (25 ani, Noua Zeelandă / Samoa), Pieter Stemmet (25 ani / Africa de Sud), Marzuq Maarman (24 ani / Africa de Sud), Henry Seniloli (27 ani / Fiji) și Stefano Hunt (Australia / Noua Zeelandă), sunt transferurile realizate în anul 2017 de campioana Timișoara Saracens.
Studii online și sfaturi pentru tineri
După mai multe săptămâni petrecute în România, Doyle are acum o imagine mai completă asupra mediului în care se află. ”Ei bine, am spus că wi-fi-ul e foarte bun, dar au fost și două zile în care internetul nostru a căzut la cămin. Am fost foarte trist”, mai spune rugbistul cu zâmbetul pe buze. ”Îmi plac clădirile, mall-urile, monumentele, femeile sunt frumoase, chiar îmi place Timișoara”, subliniază James pe de altă parte.
Acesta ne prezintă și minusurile observate: ”Traficul e foarte dificil, congestionat. Am carnet, dar nu conduc aici, aș merge pe contrasens, e foarte ciudat pentru mine, nu sunt obișnut ca lumea să ne tot claxoneze. Mike (n.r. Michael Stewart) șofează și mă duce, dar uneori stăm cu orele în trafic. Mă chinui și cu bariera cauzată de limbă. Știam că va fi greu ca străin venind în România. În echipă băieții vorbesc engleza, ceea ce e bine, dar în oraș, cu localnicii e foarte greu pentru mine”.
Internetul nu are doar rol de distracție în viața sa. Doyle lucrează la finalizarea studiilor prin intermediul tehnologiei. ”Mă bucur că am oportunitatea să studiez marketingul afacerilor. Studiez la o universitate din Noua Zeelandă, dar online. Sper că voi încheia într-un an de zile. Poate când îmi iau licența voi face un master aici, la Universitatea de Vest. Nu poți juca rugby pentru totdeauna. Dacă ar fi să transmit un mesaj colegilor mai tineri acesta e: Pe lângă experiența muncii, e bine să ai o diplomă pentru că ești poate la o accidentare distanță de a nu mai juca”, conchide britanicul.
”Nu credeam că voi juca vreodată rugby în Georgia pentru o echipă din România contra uneia rusești. Terenul a fost ca și cum era aproape într-o zonă de război. Era un stadion frumos în mijlocul pustietății. A fost ceva neobișnuit pentru mine”, James Doyle
