Mihai Rosus are meritul principal că de aproape zece ani România are reprezentantă la Homeless World Cup. Altfel spus Cupa Mondială a persoanelor fără adăpost. Timișoreanul în vârstă de 40 de ani a selecționat pentru fiecare ediție tineri cu probleme sociale din țară. Astfel, puști preluați din centre de plasament, foști dependenți de droguri sau persoane care au ajuns la un moment dat fără speranță după gratii, au avut ocazia să îmbrace ”tricolorul” în turneele organizate în țări de pe patru continente.
Fericit alături de familia sa astăzi, Mihai Rosus înțelege prin ce trec băieții care au avut neșansă la început de drum. ”Am avut și eu o viață mai tumultoasă. Eu am fost într-o familie, dar una destrămată, cu tată alcoolic, mama m-a crescut. Unii tineri nu socializează, nu se integrează, pentru că în toată copilăria lor nu au găsit afecțiune acasă. Atunci caută strada. Aceasta te îmbrățișează cu mare drag, pe moment crezi că îți dă totul, dar apoi observi că ți-a luat tot ce era mai bun. De 15 ani m-am întors la credință, până atunci am făcut toate nebuniile, am fost hoț de buzunare, am fost hoț de mașini, am fost implicat în bătăi, scandaluri. Într-o zi era să mor, e o poveste mai lungă, și știam în acel moment că dacă mor mă duc în iad”, mărturisește Mihai. Acesta s-a îndreptat spre Biserica Metanoia. ”Pe parcurs m-a ajutat foarte multă lume și cei din biserică. Nu poți să faci pasul acesta singur, pe parcurs mai cazi, din cauza anturajului pică cei mai mulți”, mai spune timișoreanul. ”Mișu” a început să lucreze pentru Fundația Metanoia și a făcut un program de intergrare socială prin fotbal. ”Nu sunt mare orator, nu am fost nici mare fotbalist, cea mai mare realizare a mea a fost că am evoluat în Liga a VII-a din Spania. Mi-am dat seama că e o activitate bună prin care să-i țină departe de probleme. Sportul te învață să fii mai disciplinat. Trebuie să lucrezi în echipă și nu poți să faci pe teren tot ce te taie capul”, subliniază Mihai Rosus. În urmă cu nouă ani propunerea unui preot aflat în vizită, de a lua legătură cu organizatorii Homeless World Cup, s-a potrivit ca o mănușă pentru proiectul său: Fotbal de Stradă. ”Aveam echipa mea, făcută din oameni ai străzii și peste tot unde mergeam câștigam. Am vrut să participăm și la nivel internațional. Astfel, în 2008 România participa pentru prima dată la acest Campionat Mondial. A fost în Melbourne, Australia, unde am luat locul 26 din 48 de echipe. Se joacă puțin diferit și față de minifotbal, noi atunci nu știam regulile, trebuie să te aperi cu doi jucători și să ataci cu trei. Prima dată am fost bulversați”, subliniază Mihai Rosus.
Echipa a fost pregătită de fosta glorie polistă Florin Bătrânu la turneul din Italia, iar la următoarele campionate Mihai Rosus a intrat în rolul de „principal”. ”Între timp am ieșit de două ori campioni europeni iar de două ori am luat câte un trofeu secundar în cadrul Mondialelor. Posibilitatea să participe la aceste turnee, cu organizatori, ziariști, spectatori care vor să-ți fie ție bine, chiar le schimbă viața. După campionat ei pot face o diferență cu ce le oferă strada, unde anturajul profită de ei. Astfel ei văd că viața lor poate să fie altcumva și își recapătă stima de sine”, subliniază Mihai Rosus. Anul acesta munca e de abia la început, urmează Europeanul de la Sofia (14 mai) și Mondialul de la Oslo, între 29 august și 6 septembrie.
Aproape o sută de „homeleși” români au ajuns „internaționali”
Pe lângă munca grea dusă pentru a strânge fonduri pentru deplasări, unele dintre ele extrem de lungi. Mihai Rosus s-a ocupat și de selecția jucătorilor. ”La început am luat din Arad, de la casele de copii din Sântana, trei băieți, un tânăr din Baia Mare, care era la Centrul de Reeducare Buziaș, jucătorii mei cei mai buni de pe stradă și un băiat de la Penitenciarul Timișoara, abia eliberat, așa am participat la Melbourne”, adaugă Mihai Rosus. De-a lungul anilor naționala României de Fotbal de Stradă a mai primit persoane din Lugoj, Suceava, Iași, Cluj, București sau Tg. Mureș și a participat la turnee de pe patru continente. Regula Homeless World Cup prevede ca un jucător să participe o singură dată la competiție. Pe lângă Mondialele din Europa, de la Amsterdam ori Glasgow, tinerii cu probleme sociale, dar cu talent pe gazon, au mai ajuns la Rio de Janeiro (Brazilia), Mexico City și Santiago de Chile.
Totul, cu eforturi foarte mari ale ONG-ului. Anul trecut, din lipsă de fonduri, s-a declinat participarea la Europeanul din Germania. S-a compensat, în schimb, printr-un turneu puternic în Indonezia. ”Trebuie să redevenim campioni europeni. Am câștigat și acasă turneul, chiar dacă nu a fost cea mai reușită organizare”, recunoaște Mihai Rosus. El și echipa sa s-a dat ”peste cap” pentru a ține acel Euro de acasă din 2014. Turneul a fost organizat pe un teren nou, construit de la zero, în spatele Bisericii Metanoia din Calea Torontalului. O parte din fonduri au venit de la românii din Australia, întâlniți la Melbourne. O altă parte, din ”sacrificiul” personal al lui ”Mișu”, care a participat și la emisiunea ”Dansez pentru tine”. Planurile merg mai departe și în acea locație va apărea un ”sintetic” nou, la care în prezent lucrează doi deținuți sub formă de voluntariat. ”Acum ne trebuie vreo 55.000 de euro, vrem să facem și vestiare pe lângă tribună”, explică Mihai Rosus. Bun organizator, acesta i-a lăsat antrenori la echipă chiar pe doi dintre cei care au și participat la Homeless World Cup: Florin Jivan și Raul Ionescu, nume care au avut de-a face și cu terenul ”mare”. Un sprijin mai vine din partea sponsorilor și anual din partea autorităților locale. Acum, se pune accent și pe ”formularul de 2%”. Nicio sursă nu e de lepădat, din păcate lumea îi privește în continuare cu reticență pe cei de la naționala homeless, inclusiv FRF-ul.
Cazuri și cazuri
Printre persoanele cu probleme sociale care au ajuns în echipa națională a oamenilor străzii există cazuri impresionante. Precum povestea lui Pavel Ștefan, din București, care a început să vândă tot din casă pentru a-și procura droguri. A ajuns la pușcărie, unde a fost racolat pentru a vinde substanțe interzise. ”După trei luni de zile l-au prins și a primit șase ani de închisoare. Acolo a aflat de un program de reabilitare, Teen Challenge, a mers acolo și a stat doi ani de zile, s-a reabiliat 100%, împreună cu fratele lui și sora sa”, precizează Mihai Rosus despre cel pe care s-a bazat la Mondialul din Chile. ”90% iau băieți care sunt aproape de intergrare, nu risc să iau la turnee jucători aflați la început de recuperare, care ar putea sări la bătaie la arbitru sau adversar”, adaugă Rosus. Totuși, există și cazuri de tineri al căror drum spre reabilitare a început chiar cu echipa Fotbal de Stradă. ”Pe primul căpitan al echipei mele, Constantin Lascu, din Motru, l-am dus la școală la Fundația Româno-Germană de meserii. A ajuns să fie primul zidar la promovare. S-a angajat și după șase luni de zile a ajuns șef de echipă. După un an de zile a plecat în Franța și lucrează la un arab cu 2.000 și ceva de euro”, a conchis Mihai Rosus. ONG-ul său, Fotbal de Stradă, e deschis oricărui tânăr care vrea să-și refacă viața (și) prin sport. Pe lângă antrenament, fundația oferă o masă caldă și e în proces de renovare al instalațiilor sanitare.
