Secretele DJ-ului păzit de armată: Laurențiu Rujoi, DJ-ul care a cunoscut viața...

Secretele DJ-ului păzit de armată: Laurențiu Rujoi, DJ-ul care a cunoscut viața de noapte din Timișoara atât înainte cât și după Revoluție

0
DISTRIBUIȚI

Laurenţiu Rujoi este un nume binecunoscut în aria DJ-ilor de evenimente din oraşul nostru, experienţa sa de peste 28 de ani „în domeniu“ fiind o carte de vizită cât se poate de complexă. De-a lungul anilor, alături de numeroasele evenimente private, Laurenţiu a fost invitat să mixeze şi în mai multe cluburi din oraşul nostru. Prima „rezidenţă“ a lui s-a desfăşurat în cadrul discotecii situate în Casa Armatei, loc unde pe post de bodyguarzi au fost ….soldaţi!

„Pasiunea mea pentru muzică vine din copilărie, când ascultam viniluri care se găseau în comerţul socialist de pe atunci: Beatles, Tom Jones, Smokie, Creedance Clearwater Revival. Din primul meu împrumut la C.A.R. (n.n – Casa de Ajutor Reciproc) mi-am cumpărat un pick – up Tesla prin 1986. Prima mea discotecă am ţinut-o la Casa Armatei, în sala mare. Era prima discotecă din Timişoara de după Revoluţie, unde venea atât de multă lume încât trebuia să selectăm cine intră şi cine nu. Aveam un magnetofon Rostov şi un magnetofon Kashtan la mâna a doua şi uneori mai împrumutam un magnetofon de la un prieten. La vremea aceea nu mixam, pur şi simplu suprapuneam piesele. Nu existau loop-uri sau pitch control. De fiecare dată deschideam seara cu Status Quo – In the army now. Discoteca începea la ora şase şi ţinea până la ora 1 noaptea. Eram păziţi de şase soldaţi de la o unitate militară din apropiere, ei erau bodzguarzii, să zicem aşa. Pentru ca să fiu plătit, a trebuit să merg la Bucureşti să dau pentru atestat de DJ, unde am susţinut un concurs în faţa unei comisii din care au făcut parte Petre Magdin, Florian Pittiş sau Florin Ursulescu, printre alţii. Discoteca a ţinut vreo trei ani, pănâ când în urma unui incident, comandantul Garnizoanei de la acea vreme a pus capăt acesteia“, îşi aminteşte Laurenţiu.

„Oamenii erau mai eleganţi atunci“

Unul din locurile „de top“ din scena clubbing a anilor 90 din Timişoara a fost barul de noapte al Hotelului Continental. Spre deosebire de zilele noastre, „lumea bună“ de atunci asculta muzică de calitate şi erau mai eleganţi. Atât în vestimentaţie, cât şi în comportament.

„Am pus muzică la premierele de la Opera Română, unde cineva m-a remarcat şi m-a chemat să îi ţin ziua de naştere la Hotelul Continental. Aici am fost remarcat de domnul Cornel Urcan (n.n. – fostul patron al acestui stabiliment) şi am început să pun muzică în barul de noapte de aici. Ştiu că la acea vreme aveam deja două casetofoane cumpărate de la Rocka Rolla. Aici am avut ocazia să cunosc oameni frumoşi. La vremea aceea era cel mai popular loc din Timisoara. Lumea bună de noapte era acolo.  Am început cu rock, dar fiindcă erau italieni şi nemţi am început să mă diversific şi spre muzica comercială.


Atunci nu erau atât de multe genuri de muzică. Generaţia de atunci, chiar dacă era orietntată spre muzică comercială, asculta muzică de calitate. Oamenii erau mai eleganţi atunci. Atât în comportament, cât şi în ţinută. Era altceva“, spune Laurenţiu.

Dincolo de abilităţile tehnice, un DJ trebuie să posede şi unele calităţi care nu sunt chiar la îndemâna oricui. În ceea ce priveşte secretul unui bun DJ, Laurenţiu este de părere că printre lucrurile care contează cu adevărat se numără perseverenţa, munca şi „abilitatea“ de a intui gusturile oamenilor care participă la un anumit eveniment de acest tip.

„În cei 28 de ani de experienţă, am întâlnit mulţi oameni care au venit la mine şi mi-au spus «Ştii, şi eu am fost DJ, am prestat». La care le-am răspuns cu «Nu cred, pentru că dacă ai fi fost, erai şi acuma. Înseamnă că nu a existat pasiunea dusă până la extrem». Pentru mine, este elementul care mi-a asigurat vibraţia vieţii. Pentru a fi un bun DJ trebuie perseverenţă şi multă muncă. Trebuie să ţii pasul cu noutăţile care apar şi nu e uşor deloc. Sunt necesare şi abilităţi tehnice. La ora actuală sunt mulţi DJ de nişă, care nu ştiu decât un anumit gen muzical. Ei nu vor fi chemaţi în locurile unde se combină mai multe stiluri. Acolo intervine cultura muzicală. Care este foarte importantă. Mai intervin şi alte lucruri, cum ar fi inspiraţia de moment şi chiar şi «citirea publicului»“, spune Laurenţiu.

„Am prins vremurile în care lipeam o bucăţică de hârtie pe o bandă de magnetofon, pentru a şti de unde începe o anumită melodie“

Spre deosebire de zilele noastre, când tehnica avansată a făcut ca munca unui DJ să fie mult mai uşoară, în vremurile „vechi“ activităţile specifice acestei meserii erau mult mai anevoioase. Pe lângă faptul că în vremurile mai de demult era foarte greu să procuri muzică, exista şi o lipsă de „scule“ muzicale, astfel încât cei care deţineau câteva boxe făcute „homemade“ sau un magnetofon, făceau parte din tagma „fericiţilor“.

„Am prins vremurile în care lipeam o bucăţică de hârtie pe o bandă de magnetofon, pentru a şti de unde începe o anumită melodie. Sau cele în care derulam casete cu creionul. În anii 90 nu prea existau boxe şi alte asemenea lucruri care astăzi sunt pe toate gardurile. Mi-e dor de vremea primului club adevărat din Timişoara, The Note. Lumea era pretenţioasă acolo, venea pentru muzică. Se socializa mai mult p-atunci, nu existau nemernicele astea de smartphone-uri. Poate par retrograd, dar sunt împotriva lor. Astăzi totul este diferit. Nu ştiu dacă e mai uşor să fii azi DJ decât în anii 90. Dacă munceşti şi te mişcă ceea ce faci eu cred că e la fel. E drept, azi există DJ care au aflat că se face un leu din meseria asta. La fel ca şi în foto – video, am văzut fotografi apăruţi peste noapte, fără istorie. Şi nu e vorba de începători. Unora li se pare că meseria de DJ este una în care faci bani uşor. Nu e aşa. E multă muncă. Pentru a fi un bun DJ trebuie să abordezi profesionist meseria asta“, concluzionează Laurenţiu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.