Un sport ”extraterestru” raportat la condițiile din România, football-ul de peste Ocean a ajuns în Capitala Banatului prin înființarea clubului Timișoara 89ers de către un grup de tineri. E o formație care, în ciuda statutului de amator al acestui sport la noi în țară, se bucură de prezența mai multor ”Internaționali”. Experiența străinilor mutați cu job-ul a ajutat corporatiștii și studenții din zonă să se bucure mai des de ”touchdown-uri” și chiar să performeze peste hotare.
După câteva decenii fără impact pe piața europeană, fotbalul american a început să câștige teren. Era doar o chestiune de timp până să pătrundă și în România. Noile generații au putut gusta producții cinematografice precum ”Rudy” sau ”Remember the Titans” iar tehnologia a deschis calea către NFL și spectacolul final reprezentat an de an de Super Bowl. În martie 2010 un grup de tineri înființa la Timișoara formația Lions, al cărui nume s-a modificat în 89ers doi ani mai târziu, în cinstea faptului că echipa reprezintă orașul Revoluției. Dar și o găselniță care te duce cu gândul la celebra San Francisco 49ers. ”Am înființat echipa dintr-o greșeală, să zic așa. Am fost un grup de patru-cinci oameni care am primit o minge din Statele Unite. Am început să aruncăm cu ea prin parcuri, după care, ne-a venit ideea. Am văzut pe niște forumuri, existau atunci doar niște forumuri de specialitate, că mai există doar două echipe în România, una la Cluj, Crusaders, și una la București, Warriors. Am început să discutăm cu ei, despre cum fac ei ca să recruteze jucători, dacă au echipamente și așa mai departe”, povestește Paul Dan Ruja, președinte fondator și jucător în același timp la ”revoluționari”.
Alex Roi și Andrei Muntean se numără de asemenea printre primii practicanți de fotbal american din Timișoara, dar și printre oamenii de bază ai ”Niners-ilor”. ”Antrenamentele noastre se desfășurau fără echipament de specialitate, jucam un fel de fotbal american-rugby nedefinit, urmând ca la aproximativ un an de la înființare, în 2011, să jucăm primul turneu aici la Timișoara. Pe stadionul de rugby din Ronaț”, mai spune Paul Ruja despre startul activității.
Nemți, americani, greci și italieni, printre ”recrutați”
Realizarea unui lot nu a fost o muncă ușoară. Recrutările au decurs greu, principala ”armă” fiind afișele lipite prin oraș. 89ers și-a făcut însă simțită prezența și la diverse evenimente pentru a atrage atenția, cât și pentru a arăta dimensiunea socială a proiectului. ”În momentul de față, din datele noastre, au trecut peste 300 de jucători la echipă, dar nu toți au avut stofă să rămână. Nu facem triaj, e un fel de selecție naturală, trebuie să ai o anumită mentalitate. Culmea e că studenți au început să vină doar în ultimii doi-trei ani pentru că noi nici nu am putut să ne bazăm pe ei, vin-pleacă, au chef, nu au chef, te trezești sâmbătă că nu sunt la antrenament pentru că au petrecut cu o seară înainte. Atunci avem jucători, de la ingineri, la IT-iști, la medici stomatologi, project manageri, multinaționaliști…”, explică ”corporatistul” Paul Ruja. Printre componenți se numără și Valentin Cocrean, kinetoterapeut la clubul profesionist de handbal SCM Politehnica, dar și un număr însemnat de străini. Aceștia sunt nemții Tom Ablassmaier, Samir Mokdad și Harald Heinrich. Fratele celui din urmă, Hanno, s-a mutat între timp la Cluj și joacă la Crusaders. Grecul Kalogeropoylos Thiofanis, italianul Matteo Deidda și americanul Jared Stokes completează lista stranierilor. Aceștia au ajuns în Banat fie cu studiile, fie cu serviciul. În trecut echipa a mai avut un jucător din SUA, care evoluează acum în prima ligă poloneză. În timp ce un alt cetățean german, Thobias Thiess, e acum la Munchen Cowboys, tot în elită, practic a ajuns la profesioniști după ce a început fotbalul american la 89ers. Clubul se laudă și cu un timișorean care a plecat ”afară”, Mario Borza evoluează la Londra pentru City Sentinels, echipa universității la care e student.
Antrenor vienez, specializat în Ungaria
Nu doar printre jucători se regăsesc străini, ci și în staff-ul tehnic. Head coach e austriacul Alexander Klein, care a fondat-o și dus-o pe Zalaegerszeg Predators până pe locul 2 în Ungaria înainte de a fi detașat cu job-ul de bază în Timișoara. ”Acum șase ani am venit la echipă. Nu știam că e o echipă de fotbal american aici și mi-au trebuit chiar doi ani să o găsesc. Am căutat-o, pentru că veneam din Ungaria, nu voiam să renunț la hobby-ul meu, așa a început”, spune Alexander Klein. Deși nu știe cât va mai sta în România acesta e stabilit de nouă ani de zile cu familia sa aici. ”A venit și a întrebat dacă poate să ne ajute. Am acceptat instant. A adus un plus foarte mare, nu numai pe partea sportivă, ci pe tot ce înseamnă partea organizatorică și structură sportivă. Avea experiență dintr-o țară care are trei divizii, două echipe în campionatul european la cel mai înalt nivel, vorbim de altceva”, recunoaște Paul Ruja, președintele care, în teren, îi e elev lui Klein pe postul de ”tackle”.
Mai mult, ”middle linebacker-ul” Jared Stokes e totodată și antrenor cu apărarea datorită ADN-ului nord-american. ”De fapt eu nu am jucat în SUA football, am jucat basebal, tenis, baschet și golf, dar acasă jocul acesta e precum soccer-ul aici, toată lumea îl practică cu prietenii. E de asemenea printre cele mai urmărite. Am experiență, dar nu aveam în mod organizat, fiind în conflict cu celelalte sporturi practicate”, mărturisește Jared Stokes, sosit și el cu serviciul la o firmă din Capitala Banatului. De trei ani alături de ”Niners” acesta a dat întâmplător de ”principalul” echipei. ”În primul an în care m-am mutat am aflat de finala disputată la Timișoara și m-am dus cu familia să o văd, a fost entuziasmant. La câteva săptămâni distanță m-am întâlnit cu antrenorul Alex Klein la Zoo, nu știam de existența campionatului. M-a rugat să-l ajut cu defensiva, cu experiența mea de acasă și a unor jucători, precul Raul Siladi, am reușit să facem o apărare puternică”, adaugă americanul originar Pennsylvania. Echipa are și un antrenor de linie italian: Riccardo Gesualdo.
”Fuziune” bănățeană cu Reșița Locomotives
Timișoara 89ers a avut perioada ei de glorie în cadrul campionatului oficial organizat de FRFA (Federația Română de Fotbal American).
”Am jucat în două finale, în 2013 am pierdut pe Cluj Arena cu Crusaders, apoi, în 2014, a fost acel 12-18 acasă cu Rebels. La acea finală de pe Dan Păltinișanu am avut 3.000 de oameni, a fost cea mai mare prezență înregistrată la un meci de fotbal american în România. După acel moment a urmat un mic declin. Anul acesta vrem să luăm cel puțin locul 2, dar în sezonul următor vom juca clar din nou pentru titlu”, promite Paul Ruja. Interesant e că după o tentativă de avea propria echipă, cei de la Reșița Locomotives și-au reunit destinele cu timișorenii. Prin urmare 89ers e mai puternică, o adevărată selecționată bănățeană. ”Ne-am fi dorit să reușească, era un pas înainte pentru football-ul de la noi. Acum s-au întors, s-au încadrat foarte ușor în echipă. Ne bucurăm de prezența lor și efortul pe care-l fac, de a veni o dată pe săptămână de la Reșița”, conchide Ruja.
CNFA (Campionatul Național de Fotbal American) e organizat din 2010, dar doar din 2013 e unul ”serios”, mai bine organizat. Alexander Klein a vorbit și despre problemele fotbalului american românesc. ”Aveam cinci echipe acum patru ani în prima ligă, avem cinci și acum. Nu l-aș numi un mare succes sau progres. Dificultatea e că lucrăm cu studenți, cu oameni care lucrează și care se mută ușor dintr-un oraș în altul, dintr-o țară în alta. În fiecare sezon ești pus în situația de a face schimbări. Străinii aduc experiență, dar majoritatea avem limite, nu suntem toți americani și nu avem bazele college football. O parte din noi vin și pleacă de asemenea. Dacă vrei progres ai nevoie să faci echipe de juniori, să dezvolți campionatul, să pui bani din sponsorizări și de la ligă, care să promoveze sportul și să ai o bază bună de lucru. A durat ceva să se formeze campionatul, nu ar trebui să fie probleme într-o țară mare precum România”, a concluzionat Alex Klein. ”Totul depinde de bani, de ce poți să faci, idei sunt multe, am avea nivelul de înțelegere necesar să organizăm la nivelul din Statele Unite”, precizează Paul Ruja. Deocamdată asemănările cu ce se întâmplă în NFL sunt firave, precum modelul de organizare al finalei, denumite RoBowl. Spectacolul final al fotbalului american de la noi are loc în fiecare an la începutul verii. Timișoara 89ers a învins-o în weekend-ul trecut pe rivala Cluj Crusaders și și-a asigurat locul în sezonul regulat. A fost doar al doilea succes oficial în istoricul jocurilor cu ardelenii. Pentru acest joc, precum și pentru altele, bănățenii folosesc diverse terenuri din oraș, inclusiv arena ”Textila”, fosta casă pentru meciurile de pe teren propriu. De obicei există improvizații în ceea ce privește terenul, porțile speciale, dar atmosfera de familie din jurul terenului ajută. Fie că e vorba de doar 200-300 de fani, aceștia își susțin în mod ”american” favoriții sau amicii din teren. Celelalte participante la campionat sunt Bucharest Rebels, Bucharest Warriors și Mureș Monsters. Deși au un sezon oficial doar în prima jumătate a anului, ”Ninersii” s-au remarcat de-a lungul anilor și prin testele internaționale cu sârbii bănățeni de la Klek Knights ori maghiarii de la Bekescsaba Raptors, Budapest Wolves, Budapest Titans și Tata Mustangs.
Echipamente costisitoare
Fotbalul american nu e nicidecum un sport cu costuri infime în viziunea unui european. Diversele protecții speciale sunt cele care îl fac un sport mai greu accesibil. ”Un echipament complet, fără tricou și pantaloni, costă 400 de euro. ”Noi mergem pe principiul de a achiziționa echipamente ale echipei, să le dăm jucătorilor noi măcar un an de zile pentru acomodare. Pentru a vedea dacă li se potrivește sportul. Apoi îi încurajăm să-și cumpere. Mai puțin căștile, pentru că avem destule. O cască găsești de la 100 euro în sus, dar aici nu recomand la prețul minim, e cea care-ți salvează viața. Căștile sunt primite în proporție de 90% de la o firmă canadiană. Erau ultimul model acum un an de zile. Protecția pentru umeri, shoulder pads, ajunge la 70-80 de euro”, detaliază Paul Ruja. Două rânduri de tricouri și short-urile pentru joc au fost achiziționate printr-o sponsorizare de la o companie la care lucrează o serie de componenți. Altfel, ar fi costat aproape 10 mii de euro. ”Am reușit să acoperim din sponsorizări neajunsuri, dar nu cât e necesar. Deplasările, plata terenului și mare parte din acțiuni sunt suportate de jucători. Avem și o cotizație lunară de 50 de lei”, specifică președintele-jucător. Bugetul pe un sezon e însă minuscul comparativ cu alte echipe sportive de seniori, circa 15.000 de euro. Jucătorii nu sunt plătiți, activează de plăcere și nici nu se bucură de un sprijin al autorităților, așa cum e cazul formației din Cluj-Napoca.
Regulament complex
Fotbalul american se joacă 11 la 11. Cam aici se opresc însă asemănările cu fotbalul european. ”Avem voie să înscriem pe foaia de arbitraj, cum e cunoscută în alte sporturi, 60 de jucători. Noi suntem în momentul de față 53 pe roster. Se schimbă liniile ca la hochei. Foarte multe reguli le-am învățat, într-adevăr, de pe net. Am achiziționat și cărți de specialitate din State, care explică de la reguli până la scheme de joc, lucrurile de bază pentru fiecare post și așa mai departe. De acolo am început”, subliniază Paul Ruja.
Reguli de bază în Fotbalul American:
– Scopul jocului e pătrunderea în suprafața de teren adversă și, în cele din urmă, în ”end zone”, ceea ce duce la touchdown. Acest obiectiv poate fi atins fie alergând cu mingea până când jucătorul e placat, fie aruncând mingea la un coechipier.
– Echipa în ofensivă încearcă să câștige cât mai mulți yarzi cu scopul de a se apropia de endzone-ul echipei adverse. De fiecare dată când ofensiva are mingea, aceasta are la dispoziție patru încercări (downs) pentru a câștiga 10 yarzi. Dacă ofensiva reușește să avanseze cei 10 yarzi sau chiar mai mult, va beneficia de first down și va avea dreptul la încă un set de patru down-uri. Dacă ofensiva nu reușește să câștige cei 10 yarzi, va pierde posesia mingii.
– Singurul aspect identic cu fotbalul european e numărul de jucători aflați concomitent în teren pentru fiecare echipă în parte, câte 11.
– Jocurile de fotbal american sunt împărțite în patru sferturi, fiecare sfert având durata de 15 minute efective de joc. Cea mai mare pauză între sferturi e între cel de-al doilea și al treilea, 12 minute. Echipele schimbă direcția în care vor ataca după fiecare sfert. Un joc de fotbal american poate atinge, cu tot cu opriri, și o durată totală de patru ore de desfășurare.
– Un touchdown valorează 6 puncte, ”field goal-ul” valorează trei puncte, asemănător cu dropgolul de la rugby iar după un touchdown se poate alege între punct suplimentar sau conversia de două puncte. Prima variantă e asemănătoare cu transformarea de la rugby. Se pot marca două puncte și prin ”safety”, când jucătorul advers e placat în propriul ”end zone”.
400 de euro e prețul unui echipament complet de fotbal american. Costurile pot ”sări” la 1.000 în cazul profesioniștilor
”Toată lumea ne întreabă: Ce jucați, rugby? Nu, fotbal american! Ce e ăla? Totuși, în momentul de față suntem de patru-cinci ani într-un trend ascendent, tot mai multă lume aude de noi, a crescut nivelul de implicare”, Paul Ruja, președinte-jucător Timișoara 89ers
