După o întâlnire care a avut loc la începutul lunii aprilie la București și la care au participat aproape 2.000 de medici de familie pentru a trage un semnal de alarmă asupra modului în care funcționează sistemul de medicină primară, Aradul a găzduit în urmă cu câteva zile o dezbatere publică cu tema „Finanțarea medicinei primare – importanță și necesitate prezentă. Măsuri și perspective”, care a fost moderată de dr. Adrian Dărăbanțiu, președintele Societății de Medicina Familiei din Arad, și de dr. Daniel Popovici, președintele SMF Caraș-Severin.
La dezbaterea la care au participat medici de familie din Arad, Bihor, Timiș, Caraș-Severin și Hunedoara, au fost invitați miniștrii Sănătății și Finanțelor Publice, președintele CNAS, președintele Colegiului Medicilor din România, președinții comisiilor de sănătate din camera deputaților și senat, parlamentari din județele participante, reprezentanți ai administrației și direcțiilor de sănătate publică dar atât miniștrii cât și parlamentarii care pot decide soarta medicinei de prevenție nu au catadicsit să răspundă invitației, deși dezbaterea s-a desfășurat într-una din zilele când aceștia aveau „activitate în teritoriu”, semn că decidenții politici nu conștientizează rolul și importanța asistenței medicale primare. Au fost prezenți doar reprezentanți ai administrației locale din cele cinci județe, un delegat din partea CNAS și prof. univ. Aurel Ardelean, rector fondator și președintele Universității „Vasile Goldiș” din Arad, care și-a declarat susținerea pentru această ramură a medicinei.
Tot mai puțini medici de familie
În urma discuțiilor purtate, concluzia majoră care s-a desprins a fost aceea că că în următorii zece ani, din cauza modului defectuos de finanțare a sistemului, România riscă să rămână fără 60% din medicii de familie doar în urma pensionării celor care sunt acum în activitate, rata de intrare în sistem fiind de doar 5%. “Aproape nimeni nu mai vine să lucreze pe medicina de familie, la cât de prost e plătită” spune dr. Adrian Dărăbanțiu.
Problemele grave cu care se confruntă medicina de familie sunt cauzate mai ales de modul de finanțare și de restricțiile impuse, în detrimentul actului medical. S-a subliniat că veniturile cabinetelor de medicina familiei depind într-o proporție de aproximativ 95% de contractul cu CNAS, un „contract captiv”, care, deși este un contract de prestări de servicii medicale, este „negociat” doar între Ministerul Sănătății și CNAS și abundă în obligații impuse și renegociate pentru medicii care prestează actul medical. Totodată, deși medicina primară este o activitate exclusiv privată, este interzisă aplicarea tarifelor de cabinet în dauna celor impuse de CNAS.
La nivel național, asistenței medicale private îi este alocat, din totalul fondurilor destinate sănătății, un procent sub 6%, cel mai mic din Europa, unde media este între 9 și 15%, iar acest procent scade anual, în ciuda recomandărilor exprese ale Uniunii Europene, în condițiile în care medicina primară soluționează aproximativ 75-80% din totalul cazurilor raportate la nivel național. „Mai mult, CNAS își încalcă propria lege, potrivit căreia există o valoare garantată care se plătește în fiecare lună, iar regularizarea finală nu poate fi mai mică decît aceasta. În primul trimestru însă, și-au încălcat propria lege, valoarea punctelor cumulate pentru plata medicilor fiind mai mică decât valoarea minimă garantată” precizează dr. Dărăbanțiu.
Deși mai mult de jumătate din populația României se află în mediul rural, iar medicul de familie este de cele mai multe ori unicul furnizor de servicii medicale accesibil pentru această categorie de populație, tocmai asistența medicală primară nu este finanțată corespunzător, politicile publice pentru prevenție și implicarea autorităților locale fiind minime – sunt de părere medicii de familie. Subiectul se discută de peste un deceniu dar deși reprezentanții CNAS sunt de acord la nivel declarativ cu poziția medicilor, nu au apărut nici un fel de îmbunătățiri concrete în sistem.
În urma discuțiilor purtate în cadrul dezbaterii a fost adoptată o rezoluție prin care medicii de familie solicită din nou alocarea a minim 6% din PIB pentru sănătate și minim 9% din fondul sănătății pentru medicina de familie, recunoașterea oficială a medicinei de familie ca activitate de utilitate publică pentru a elimina ambiguitățile și interpretările diferite în aplicarea legii, eliminarea birocrației, susținerea de către autoritățile locale a asistenței medicale primare și a centrelor de permanență prin investiții, introducerea coplății, recomandată și de forurile internaționale, și a unei taxe de neprogramare pentru pacienții cu afecțiuni cronice care nu necesită consultații de urgență.
