Printre „eroii” mai puțin cunoscuți ai publicisticii, printre cei care dau viață cărților dar rămân doar un nume într-un colț de pagină, se numără și ilustratorii. Unul dintre ei este Dan Ungureanu, artist timișorean care a reușit să-și facă un nume în acest domeniu.
Băiețelul care devora imagini
Dan devora imagini de când era mic. Pe când alți copii de vârsta lui ieșeau afară la joacă, Dan se încuia în casă, se lipea de bibliotecă și căuta prin cărți. Le răsfoia și le dădea la o parte pe cele care conțineau prea multe cuvinte. Rămânea la cele cu ilustrații. Privea toate detaliile imaginilor cu cea mai mare atenție. Era hipnotizat. Poveștile spuse prin imagini îl fascinau.
A încercat apoi să le copieze. Părinții au rugat o vecină care era pictoriță să-l ia pe Dan pe lângă ea, și să-i arate cu ce se „mănâncă” desenul. Nu era încă la școală. Cititul și scrisul au venit după, dar la început pentru Dan au fost doar creionul și imaginea.
Băiatul care voia să spună povești
În liceu a încercat să sculpteze cu cutterul dar s-a lăsat după ce s-a tăiat la degete, a fost fascinat de măști africane o perioadă, după un timp a terminat secția Pictură a Facultății de Arte, dar dorința lui cea mai mare era aceea de a spune povești. Chiar și atunci când picta, scopul lui Dan era să povestească.
A început să lucreze pentru un studio de animație din Timișoara pe partea de storyboarding și, încetul cu încetul, a învățat cum anume se poate spune o poveste prin ilustrații. Și-a luat inima în dinți și a participat la un concurs de ilustrație pentru o editură din București. A câștigat concursul și a ilustrat o carte pentru copii. Apoi a primit o altă ofertă, la puțin timp după a fost acceptat la un master de ilustrație editorială la Universitatea Cambridge din Marea Britanie, și acum Dan Ungureanu este unul dintre cei mai apreciați și căutați ilustratori de carte din țară.
De la Apolodor la Nara
Acum, Dan a terminat de ilustrat „A doua carte cu Apolodor” de Gellu Naum, apărută la Editura Artur. Tot el a ilustrat și „Cartea cu Apolodor”, de același Gellu Naum, apărută în 2016.
La Apolodor i-a plăcut – pe lângă provocarea care vine odată cu ilustrarea unei povești clasice, foarte cunoscută, iubită și mult desenată – că a reușit să pună în desen și un pic din povestea lui Gellu Naum, dar și un pic din el. La începutul cărții, Dan a făcut o istorie ilustrată a personajului Apolodor, de la prima ediție apărută în 1959 până la cea din 1988. Nu ca să se poziționeze neapărat față de marii ilustratori din istoria lui Apolodor, ci să aducă un omagiu celor dinainte, pentru că Apolodorul „lui” este rezultatul tuturor celorlalți Apolodori și a încercat să păstreze ceva din fiecare.
Dan s-a documentat îndelung înainte de începe proiectul – de la a studia viața lui Gellu Naum (poet suprarealist român apreciat la nivel european până în anul 1947, când trece în obscuritate din cauza situației politice din România) până la a face numeroase studii despre pinguini.
„Puțină lume știe că Naum a scris versurile de la «A doua carte cu Apolodor» înaine să înceapă «Cartea cu Apolodor», care a fost publicată prima în anul 1959. Gellu Naum a scris versurile și a făcut ilustrațiile pentru «A doua carte cu Apolodor» și le-a publicat în formă de serial în «Arici Pogonici» – o revistă pentru preșcolari și elevi de ciclu primar, care a apărut în România din 1957 până în 1980 – erau episoade de câte trei sau patru imagini, ca niște «comics»-uri. Practic el a venit cu prima imagine a lui Apolodor. Eu am încercat să aduc în ilustrațiile poveștii cu Apolodor și parte din povestea lui Gellu Naum. Apar în imagini cărțile preferate ale poetului, printre care Odiseea lui Homer. Naum și-a făcut re-intrarea în lumea literară prin cartea de copii, după ce a fost interzis de comuniști ca poet”, a spus Dan.
Dan a introdus în imagini și o parte din amintirile lui din copilărie (pick-up-ul, peștii de sticlă, discurile preferate, măștile africane din perioada liceului). S-a folosit de Apolodor ca să-și povestească părți dragi din propria viață. Amintirile sunt niște resurse care-l ajută la desen.
Ce a adus el nou la Apolodor? A încercat să-l facă cât mai copil și mai „iubibil”, pentru că Apolodor e drăguț și atrăgător. Dacă ai un personaj copil, acesta se apropie mult mai ușor de cititor, iar cum „clienții” sunt copiii, le este mult mai ușor să relaționeze cu un personaj principal care e exact așa cum sunt ei.
Pe lângă meseria de ilustrator, spune povești și prin cuvinte. Lucrarea lui de disertație rezultată la finalul masterului de la Cambridge – „Nara and the Island” – o carte pentru copii scrisă și ilustrată de el – a fost publicată în Anglia și Statele Unite.
Industria cărților pentru copii
Dan se consideră norocos pentru că a avut ocazia să studieze la Cambridge sub îndumarea lui Alexis Deacon – ilustrator și profesor – care l-a îndrumat în a-și găsi propriul stil, fără să-l forțeze în vreun fel.
Alexis l-a ajutat să descopere care sunt punctele lui forte și metoda de a comunica prin imagini. L-a învățat că o poveste se poate spune într-o multitudine de feluri, iar Dan îl consideră un adevărat mentor.
Participarea la acel master i-a deschis ușa spre Târgul de Carte pentru Copii de la Bologna, cel mai mare din lume, unul exclusivist și cu circuit închis. Dan a participat datorită faptului că era masterand în ilustrație al Universității din Cambridge, iar aceasta e singura insituție de învățământ care are un stand acolo. Astfel Dan a avut ocazia să arunce un ochi în cercurile exclusiviste ale industriei.
„Deși era un târg de carte pentru copii, acolo erau doar oameni mari. Edituri, oameni de vânzări, scriitori și ilustratori. Ponderea era de 70% business și de 30% creativi. Îi puteai distinge ușor unii de alții – știai că cei la costum se ocupă de partea de business iar cei îmbrăcați mai lejer și colorat, cărând câte-o mapă după ei erau cei cu partea creativă. Am avut chiar ocazia să fiu martor la un episod foarte haios – și care credeam că se-ntâmplă doar în filme – un agent de vânzări la costum și cu servietă stând în fața oglinzii de la toaletă și repetându-și obsesiv în timp ce-și privea reflecția – „You can do it!”.
Ilustrație editorială
În România, Dan spune că piața e în plină creștere, iar cartea pentru copii poate fi o afacere lucrativă pentru edituri dar și pentru artiști, fie ei scriitori sau ilustratori. Dan face ilustrație editorială, asta însemnând coperți dar și cărți sau reviste care au subiecte mature, din viața de zi cu zi și care nu sunt tot timpul destinate copiilor. A colaborat cu cei de la Decât o Revistă de multe ori. A ajuns cunoscut în industrie și poate alege proiectele în care să se implice. Nu duce lipsă de oferte.
Artistul spune că folosește același creion, dar de fiecare dată când ilustrează o poveste nouă îl ține într-un alt fel, așa că ilustrațiile prind viață într-un alt stil, după cum cere povestea. Desenează în continuu, se ferește de manierism, studiază, caută să aducă tot timpul un suflu nou muncii sale, și-ncearcă să facă ca totul să fie ca la început – când era un băiețel fermecat de imaginile poveștilor descoperite în bibliotecă.
Pictograme pentru cei cu dizabilități
Deși a ajuns un artist cunoscut, deosebit de ocupat, Dan e un om care se implică în comunitate și-și face timp pentru alții, lucrând ca voluntar și ajutând pro-bono diverse ONG-uri. Timp de 10 ani a fost voluntar Plai și a contribuit cu afișe și grafică pentru promovarea festivalului care are loc în fiecare început de septembrie la Pădurea Verde.
Pentru cei de la „Ceva de Spus”, care se ocupă cu îmbunătățirea condițiilor de viață pentru persoanele cu dizabilități, Dan a ilustrat un manual bazat pe Convenția ONU – care menționează drepturile pe care aceste persoane le au în societate. A trebuit să ilustreze articol cu articol din Convenție, folosind un limbaj vizual simplu și pictograme specifice pentru ca manualul să poate fi utilizat și înțeles cu ușurință de către cei cu dizabilități. N-a fost ușor, dar Dan s-a implicat total în proiect. Îi place să dea înapoi și crede că „ar fi frumos dacă toată lumea ar face asta. Nu suntem singuri pe pământul ăsta și ar trebui să fim mai atenți unii cu alții.”
