Cazul agentului Tiberiu Sârbu, ucis în week-end cu pistolul din dotare pe o stradă din Sânnicolaul Mare, nu este altceva decât un stop cadru extrem de realist a ce se întâmplă cu adevărat în România. Dincolo de părerea de rău că a murit un om şi de faptul că „de morţi numai de bine”, trebuie spus faptul că poliţistul de frontieră a trecut dincolo şi din cauza lipsei sale de profesionalism. Deşi angajat de opt ani în sistem, a făcut una dintre cele mai grave greşeli – şi-a parăsit postul. Cine a făcut armata, ştie că de la postul de pază, cum era cel de la control acces, nu pleci nici dacă crăpi. Numai după anumite proceduri extrem de stricte.
Pe care Sârbu le-a ignorat cu desăvârşire. A plecat de unul singur fără să anunţe pe nimeni. A acţionat de capul lui fără să respecte nici o regulă. Condiţiile în care a murit poliţistul rămân deocamdată necunoscute, cel puţin pentru marele public. Cu toate astea, se trece uşor peste faptul că agentul a fost dezarmat, semn că la capitolul „meserie” avea mari minusuri.
Dacă ar fi rămas în viaţă, în mod normal agentul Sârb ar fi trebuit să ajungă şi el în faţa procurorului. Aşa mort a fost repede avansat post mortem şi transformat într-un „poliţist căzut la datorie”. Sistemul poliţienesc di România, de la Saşa Disici încoace, îşi acoperă incompetenţa şi corupţia cu falşi eroi. În locul unor proceduri clare, profesioniste sunt preferate înmormântările unde miniştrii vin să scape o lacrimă şi să asigure poporul că sistemul funcţionează. Şi se opresc aici, înghiţindu-şi finalul „după principiul ruletei ruseşti”.
Nu vreau sa-l vorbesc de rau, a fost un coleg deosebit. Aici ai perfecta dreptate, politistul nu trebuia sa paraseasca postul. Trebuia sa anunte politia si sa urmareasca din umbra tot ce se intampla… Putea fi folosit cu brio ca martor la mizeriile infractorilor. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace si sa-i apere familia.