Când te loveşte foamea şi eşti prin mol, picioarele te duc singure către imensa cantină populară, botezată food-court. De pe scări primesc hârtiuţa frumos colorată care mă îndeamnă să mă îndop. Dacă bag la stomac de 50 de lei, am şanse şi la niscaiva premii. N-apuc să ajung la vitrinele cu copane, salate, ciorbe, prăjituri şi alte dulceţuri. Mă pironeşte-n loc sunetul metalic din boxele date la maxim. Întorc capul şi nu mai înţeleg nimic. Cocoţate pe cuburi, două adolescente, categoria ogar. Se mişcă aidoma profesionistelor din cluburile de noapte. Lipseşte doar bara. O compesează doi cameramani, care trimit imaginile cu cele două fete ogar pe plasmele imense din cantină.
Show-ul are efect. O grăsană rămâne blocată cu lingura-n mână. Priveşte hipnotizată la dansul slăbănoagelor.
Aproape că-i vine să arunce mâncarea la gunoi. Îşi revine în ultima secundă. Se înfige în ciorba din farfurie cu furie. Câţiva inşi filmează cu telefoanele mobile. Îşi stăpânesc cu greu balele. Pleacă fericiţi . Sunt siguri că au prins toate mişcările languroase ale prospăturilor. O bătrână cernită aruncă ocheade mitraliate către cuburile animate. Fetele se opresc brusc din dans şi pe scena din faţa mesenilor încep să curgă modele îmbrăcate fistichiu. Mirosul de şaorma se amestecă cu sclipiciul de pe haine.
Până şi stomacul începe să vibreze de la başii boxelor care urlă tot mai tare. Încerc să fac cale întoarsă. Pe drum primesc o altă hârtie colorată. Sunt invitat să trag de fiare ca să ard caloriile. Într-un final, reuşesc să evadez din cantină şi să mănânc în linişte. La pizzeria Hola a prietenului Sergiu. Bine-nţeles specialitatea „pizza n-am mâncat de aseară”. Cea mai bună pizza din oraş.
Imi da si mie moca? ii fac si eu reclama 🙂
Mie nu-mi da moca, dar imi e prieten.:)
omu te-o intrebat cat ai luvat de la sergiu pintru lecrama si tu nr abureshti cu nexam moca si ca tz-o fi pretin. de fapt viorel o vroia moca pi una din fetele…ogar !?