Victoria neaşteptată a lui Victor Ponta, devenit cel mai tânăr preşedinte de partid după 1989, a avut efectul unei supradoze de 
adrenalină în corpul inert al politicii româneşti. A fost primul semn că se poate şi altfel. Şi cel mai tare încep să resimtă şocul figurile prăfuite, care erau de bază doar din cauza vechimii lor. După Crin Antonescu, Ponta a marcat următorul nivel de împrospătare a clasei politice, dar şi de relansare a competiţiei. În primul rând în interiorul partidului. Unde, nu trebuie uitat, urmează conferinţele judeţene în perioada imediat următoare. Metoda cea mai simplă de a impune rapid, acolo unde se impune, schimbarea de generaţii şi de a începe reconstruirea imaginii şi forţei organizatorice a PSD.
Care mai degrabă, în ultimii ani, s-a regăsit la democrat-liberali. Plecările voluntare ale lui Miki Şpagă şi Culiţă Tărâţă nu fac decât să-l ajute pe fostul procuror în efortul de îndepărtare de imaginea de partid al corupţilor. De care nu se va scăpa, însă, dacă nu PSD nu va avea puterea să-i sacrifice pe cei care-i aduc prejudicii. Cu un Adrian Năstase odihnit şi plin de dorinţă de revanşă faţă de Traian Băsescu, Ponta are asigurat un sprijin important în ce priveşte partea de infrastructură şi funcţionare a partidului.
Pedeliştii au preferat să minimalizeze şocul, susţinând că nu-i prea interesează ce se întâmplă la PSD. Clonţoşii portocalii, care se distrau de flacără violet, au făcut brusc ciocul mic pentru că se aşteaptă la ce e mai rău. De la animalul politic Traian Băsescu, care nu va ezita să bage ranga în tabla Maybach-ului portocaliu. Pentru a face loc unei alte echipe care să se poată lupta de la egal la egal cu cele ale lui Ponta şi Antonescu. Un Antonescu care trebuie să înceapă să-şi organizeze şi mai bine partidul. Şi să-şi ajusteze politica şi strategia. Pentru că o parte din electoratul PSD pe care se baza PNL s- a reorientat spre social-democraţi după mişcarea surpriză cu Ponta.
