Au trecut 40 de zile. În care fiecare am mai murit puţin. În care n-am putut să punem zăgaz lacrimilor ţâşnite din colţurile ochilor. 
În care am ars lumânări cu furia neputinţei că nu ne putea opune soartei.
În care am privit spre cer încercând să desluşim omul de zăpadă în nori. În care am retrăit toţi anii aceia cu muncă până-n miez de dimineaţă. În care am încercat să auzim în timpanele minţii râsul plin de viaţa al Sârbului. În care am încercat să înţelegem de ce. În care am vrut inutil să înlocuim adio cu la revedere. În care am simţit că există goluri pe care timpul le măreşte. În care ne-am rugat ca acolo-n ceruri, să-şi fi făcut fraţi din îngeri.
Astăzi, al 10,30, la biserica din Piaţa Crucii din Timişoara vom aprinde o lumânare şi ne vom ruga pentru EL – omul, prietenul, iubitul, fiul, jurnalistul – MILE CĂRPENIŞAN.
Fara… de fapt, nu. Dincolo de cuvinte !
DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA ,SA-L PRIMEASCA PRINTRE INGERII SAI SI SA-I INTAREASCA PE CEI CARE AU RAMAS NECONSOLATI IN URMA LUI !