Nu mă meritaţi – acesta a fost mesajul nespus al scrisorii trimise de Ilie Sârbu activului de partid. Nici măcar n-a catadixit să vină la 
Timişoara pentru a-şi anunţa decizia. Motivul oficial – „momentele dificile” prin care trece. Cartea de Gigi Duru pe care a jucat-o la ultima debarcare s-a dovedit a fi necâştigătoare. Instinctul de animal politic l-a înşelat pe termen scurt, când a mizat pe ruptul capului infidelilor, dar l-a salvat pe termen lung.
Mai de voie, mai de nevoie, a făcut pasul înapoi. Şi şi-a asigurat o ipotetică revanşă. Imediat s-a înregistrat şi prima săritură-n cap în bazinul golit brusc de gestul surpriză a lui Sârbu. Titu Bojin s-a şi grăbit să-şi anunţe candidatura, cu precizarea că „mă caracterizează seriozitatea şi disciplina”. Din programul politic îi lipseşte, însă, un punct esenţial în noua conjuctură social-democrată – opoziţia faţă de PD-L. Cam greu de compensat cu frăţiile de conjunctură de prin organizaţiile locale. Candidatura lui Marcel Mihoc a fost mai degrabă una de opoziţie la Sârbu, căruia nu i-a putut ierta tragerea forţată pe linie moartă. Singura necunoscută este momentul anunţării candidaturii lui Sorin Grindeanu „viitorul partidului”, după spusele lui Victor Ponta. Zarurile roşii au fost aruncate. Cum vor pica va decide interesul de partid.
