O indulgenţă de la ayatolahul Sârbu pentru preafericitul Bojin

O indulgenţă de la ayatolahul Sârbu pentru preafericitul Bojin

1
DISTRIBUIȚI

La PSD Timiş a început sezonul indulgenţelor. Primul servit de Ilie Sârbu, primul între teologii partidului, a fost Titu Bojin. Acesta a ilie sarbu mana pprimit hârtie, semnată de Sârbu, prin care a  fost uns  prim-vicepreşedinte şi şef peste organizaţie când preşedintele e plecat la Bucureşti. Adică în majoritatea timpului. Principala misiune – să vegheze alegerile din filiale unde se aleg delegaţii pentru conferinţa judeţeană.  Decizia nu a fost luată în vreun for de conducere a partidului. A fost doar voinţa lui Sârbu. Cel care a venit săptămâna trecută la Timişoara să transmită mesaje partidului. Deşi declarativ susţine că n-are nici o problemă cu confruntările, Sârbu a făcut două mişcări care dovedesc mai degrabă contrariul. A preferat interviuri lejere în locul unei conferinţe de presă. E drept că, în ultima variantă, întrebările nu pot fi controlate.  Deşi nu au fost puţine contrele publice între liderii filialei, nu a fost convocată nici o structură de conducere a filialei pentru lămurirea situaţiei.


Acolo, în interiorul organizaţiei, conform noului limbaj de lemn, atât de drag pesediştilor.

Aspirant declarat la funcţia de preşedinte, probabil că Titu Bojin, unul dintre cei care a susţinut financiar partidul,  este acum cel mai fericit dintre pesedişti. A ajuns al doilea om din organizaţie.  Trebuie să ai memorie de peşte(adică vreo 3 secunde) ca să uiţi că preafericitul Bojin, care a primit acum indulgenţa de la Ilie Sârbu, este aceeaşi persoană cu Titu Bojin, consilier judeţean. Care a fost mazilit din funcţia de lider de grup în urmă cu doar câteva săptămâni, cu binecuvântarea aceluiaşi Sârbu. Motivele au fost clare – Bojin deja se vedea preşedinte al filialei şi dansul-n doi sincron cu pedelistul Ostaficiuc era sfidător. Pentru relaţia putere – opoziţie. Când a crezut Sârbu că face bine din cele două situaţii? Răspuns corect – în nici una. Pentru că nu sunt decât mişcări dictate de propriul interes. De a rămâne primul şi de a raşcheta opozanţii cu mâna altora. După care mâna poate fi aruncată.Că doar e mâna moartă.

Reacţiile lui Ilie Sârbu seamănă din ce în ce mai mult cu ale unui ayatolah, care trebuie urmat şi ascultat pentru că „eu sunt partidul. Fără mine nu existaţi”. E o senzaţie de deja vu pe invers de la congresele  unde Sârbu, după cum îi place să spună, a pus preşedinţii. Acolo unde Ion Iliescu a dat cuvântul tovarăşului Adrian Năstase şi unde Mircea Geoană a mers în echipă cu Vanghelie „care este”.

 

   .

1 COMENTARIU

  1. De cand lumea exista, o intrebare fara raspuns apare. Cine a fost primul, Oul sau Gaina?
    In acest caz, avem aceeasi dilema. Cine este mai aproape, sotia sau prietenii? Grea dilema pentru „micul Titulescu”.
    Sa’l rada pe Sarbu, are scandal acasa, conita Daciana nu’i mai da mancare calda.
    Sa’l rada pe Grindeanu. Pierde un prieten.
    Dar oare exista prietenie in politica?

LĂSAȚI UN MESAJ

Introdu rezultatul corect * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.