Ciocoiul din globul de cristal

Ca dracu de tămâie a fugit preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, Constantin Ostaficiuc când a fost întrebat despre  tupeul protejaţiilor săi de la Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului de a scoate o revistă de lux în an de criză. Năucitor a fost modul cum a încercat să se eschiveze “dacă îţi permiţi să-ţi ţii un site în an de criză, ne permitem şi noi această revistă”. Diferenţa majoră este că PRESSALERT.ro nu are nici o legătură cu banii publici, în timp ce revista celor de la Protecţia Copilului da. Acelaşi stil securist folosit de tot mai mulţi zei ai zilei de a încerca să arate o fantomatică pisică în speranţa că vor scăpa de răspunsuri. 

Cu prefect la brelocul cheilor de la jeep-ul de la Drumco, cu care face circuite între România şi Austria, cu o grămadă de aplaudaci portocalii plus un PSD purtat în lesa înspumată a puterii, Ostaficiuc, brandul politicii locale, după cum s-a autointitulat, duce la un nivel superior aroganţa specifică prim-secretarului PCR. Nici măcar nu se mai chinuie să păstreze aparenţele.

Este stăpânul judeţului şi se comportă ca atare. Dublu preşedinte, de judeţ şi de partid, portocaliul Constantin Ostaficiuc vrea să-i fie recunoscut de toată lumea măcar statutul de  Zeus de Timiş. Că de Banat nici o şansă. La Caraş Severin, Frunzăverde îl trimite să-i cumpere ţigări, iar la Arad handicapul pe linie de influenţă-n partid e mai mult decât evident.  

Pentru Ostaficiuc, corectitudinea cheltuirii banului public devine facultativă atunci când este vorba de camarila servilă. A ajuns să fie deranjat de orice nu este laudă greţoasă sau slugărnicie. A devenit inacceptabil pentru augusta sa persoană să fie atacată cu întrebări nepupicuriste. Ruperea scaunului sub prezidenţialul dos a fost doar un palid exerciţiu pentru momentul în care va redeveni un simplu pământean. În globul său de cristal, „Brandul” poate să se creadă orice  – de la prim secretar la Zeus. Numai că, privit din exterior, se observă cu ochiul liber câtă dreptate aveau cei care spuneau că un ciocoi, chiar dacă pufăie pipă, poate să-şi cumpere titlul de boier, dar nu şi distincţia.