În imagine e Ionuţ. Care Ionuţ, vă veţi întreba. E Ionuţ cel cu balena pe jumătate neagră care se dă în vânt pe vechea cazarmă U, 
dupa nişte iepuraşi.
Ce e cu el săptămâna asta? Mai nimic. Continuă în felul lui să vadă acolo unde mulţi nici măcar nu s-ar uita. Mai concret sau, de ce, nu mai alambicat. Dacă acum trei săptămâni filmul lui se derula alături de nişte iepuraşi urmăriţi de un caşalot, zilele astea el ruleaza în cap şi de acolo pe tavanul Papillonului un scurt metraj cu tot ceea ce simte. Frumos pentru unii, interesant pentru alţii, de neînţeles pentru mare parte din privitori, frustrant pentru cei ce nu au curajul. Ionuţ devine ce îşi doreşte şi o face într-un fel aşa de frumos încat sunt sigur că, într-o zi, dacă vom încerca puţin din nebunia lui, vom vedea, dacă nu peste tot, măcar pe alocuri, iepuraşi cu iarbă prin blană la braţ cu balene rasta.
