L-am regăsit pe Mile. Turnat în bronz. În Parcul Tineretului din Bucureşti. Artistul l-a văzut trist. Dar ştiu că s-a înşelat. Pentru că 
sârbul n-ar fi putut să nu se bucure.
Că roiesc copiii în jurul lui. L-a scos din daltă îmbătrânit. De parcă Mile ar fi apucat să ducă toate cele ce nu i s-au mai întâmplat. Pe o căldură înăbuşitoare de parcă s-ar fi mutat Iraku-n Bucureşti, n-a mai suduit vesta antiglonţ transformată-n saună mobilă. A rămas tăcut. Nici noi n-am avut cuvintele la noi. Pentru că a fost ca-n viaţă. Mulţi trecători, prea puţini prieteni. Şi un gest de recunoaştere necesar. Dar venit prea târziu.
la fel cum ne-a obisnuit in ultima vreme, Voivulescu &Co face gesturi cu adevarat coministe. Daca tot vroiau sa ii faca statuie puteau sa o faca in curtea Intact. De Mile o sa isi aduca aminte la fel cum si-au adus de eroii ziaristi cazuti la Mihailesti. Rusine. Au ridicat statuia ca poate mai fac ceva reiting.