Deputatul PD-L Alin Popoviciu a minţit, în această seară, fără să clipească, în direct, la emisiunea „Realitatea te priveşte”, susţinând 
cu nonşalanţă că „diferenţa dintre mine şi domnul Prigoană este că eu nu am nici o afacere cu statul”. Parlamentarul portocaliu s-a făcut că uită de super-afacerea cu închirierea Clubului CFR dezvăluită, în exclusivitate, de PRESSALERT.ro în luna martie.
Vă reamintim că firma Prozax SRL, în care deputatul este asociat, a încheiat un contract cu regioanala CFR prin care cei 10.000 de metri pătraţi ai clubului din centrul Timişoarei au fost închiriaţi pe 15 ani cu doar 4000 lei pe lună. Asta în condiţiile în care preţul pieţei este undeva de aproximativ 20 de euro pe metru pătrat. Contractul a fost semnat din partea companiei de stat de Valeriu Trică, colegul de partid şi de campanie al deputatului.
De altfel, pe tot parcursul emisiunii de la Realitatea TV, deputatul Popoviciu a reuşit să irite pe toată lumea cu replicile sale atotştiutoare, chiar dacă uneori nici măcar n-a înţeles despre ce se discuta. „Sunt stupefiat. Acest tupeu care-l au aceşti tipi de genul celui care ne vorbeşte.(…)Lucrurile merg din ce în ce mai rău pentru că ne conduc oameni gen Popoviciu, care se pricep la toate”, a comentat primarul Radu Mazăre, uimit de lecţia pe care pedelistul i-a ţinut-o despre cum ar trebui să reducă numărul de angajaţi din Primăria Constanţa.
Pitziponcu’ Gastric loveste din nou.
De fapt, este normal ca a luat-o pe miriste. Asa cum am mai spus, l-am vazut pe sticla dar n-am vazut langosii. Io cred ca asta a fost problema. „Langosarului” ii era foame asa ca sunt explicabile accesele de amnezie, tembelism si logoree portocalie (diaree verbala cu iz de c…).
Daca realizatorii ar fi stiut iar in pauzele publicitare sa-l fi indopat cu langosi, am fi avut doar un pitziponc obisnuit. Asa am avut un pitzponc gastric evazinist fiscal pigmentat cu o tzeapa trasa vecinilor si cu un tun imobiliar tras timisorenilor.
Un asemenea personaj in mod normal nu trebuia sa ajunga in Parlament, cand il vad imi amintesc de gardianul tortionar din romanul „Cel mai iubit dintre pamanteni” (ala care nu stia sa numere peste o suta). intr-o tara normala, un asemenea rebut social nu ar fi ajuns mai departe de nivelul unui contabil de tara sau portarel (chiar are fatza!?).