„Dacă aş fi pentru o zi preşedinte , v-aş amaneta pe toţi şi nu m-aţi prinde”. Mai ţineţi minte versurile celor de la Paraziţii? Dacă da, 
puteţi să le uitaţi. Pentru că realitatea a depăşit visul. Acum trăim în epoca amanetului de închiriat.Suntem timpurile în care iei palme peste gură doar pentru că ai avut ghinionul să te lovească nenorocirea.
Şi în care flegma scuipată din vârful buzelor doct, dar cu forţă, face mai mult decât orice argument. Suntem în vremurile în care speranţa se închiriază ca la ruleta rusească. Sau când binele de astăzi este echivalentul durerii de ieri. Suntem în vremurile în care banii pentru limuzina unui politruc numit pe-o funcţie doar pentru că a cotizat corespunzător cui a trebuit sunt mai uşor decât polul pentru o conservă şi trei felii de pâine pentru cantina socială. Trăim în timpurile puşcăriaşilor mai preţuiţi decât bolnavii. Când nunţile se ţin pe stadion pentru unii, iar înmormântările pentru alţii direct în mâlul nepăsării. Cum nimeni nu vrea să o cumpere, mai putem striga „Avem o Românie de ânchiriat”. Ce contează că nu-i scris corect. Oricum, dacă e cu noroc, tot „for rent” va fi mai uşor de înţeles.
