Consiliul Judeţean Timiş a aprobat, astăzi, două studii de fezabilitate în valoare de peste 13,9 milioane euro pentru două drumuri 
care sunt deja finalizate, chiar dacă contractele nu sunt semnate. Asta pentru că nu există studii de fezabilitate, care de abia acum au trecut prin plenul CJT. În plus, costurile sunt extrem de mari în comparaţie cu lucrările care se efectuează. Primul dintre proiecte este „ranforsarea sistemului rutier DJ 609A- DN6 de la Ghizela”. Pentru cei 3,8 kilometri de drum preţul este de 3.249.907 euro. Pentru îmbrăcămintea bituminoasă uşoară de pe drumul judeţean 588A, dintre Roviniţa Mare şi Gătaia, în lungine de 11,025 km, preţul din studiu de fezabilitate este de peste 10,68 milioane euro. Adică pentru stratul de asfalt de pe fiecare kilometru, Consiliul Judeţean Timiş va plăti 969.050 euro.
Şedinţa de plen de astăzi a fost întârziată cu mai bine de 20 de minute din cauza discuţiilor şi negocierilor purtate în culise pentru aprobarea celor două proiecte. Preşedintele Consiliului Judeţean Timiş, pedelistul Constantin Ostaficiuc, a motivat că trebuia pregătit accesul spre groapa de gunoi de la Ghizela. În plus, în faţă au ieşit cei doi vicepreşedinţi – pesedistul Adam Crăciunescu şi liberalul Liviu Borha – care au supervizat aceste manevre. „Discuţiile au fost extrem de dure. Una dintre problemele ridicate a fost cea legată de preţ. Pe drumul Timişoara-Lipova am dat un milion de euro pe kilometru pentru refacere totală a şoselei nu pe asfaltare. În ambele cazuri, lucrările au fost efectuate de aceiaşi firmă- Confort, care face şi deponeul şi aripa nouă de la consiliu. Cei din executiv au primit un ultim avertisment şi s-a decis ca studiile de fezabilitate să fie aprobate în forma asta, chiar dacă drumurile sunt deja făcute. S-a spus că licitaţiile au avut loc şi s-au făcut doar în baza proiectelor tehnice, chiar dacă nu poţi face licitaţie fără studiu de fezabilitate „, au declarat, pentru PRESSALERT.ro, mai mulţi consilieri participanţi la discuţii. În plen, discuţiile au fost extrem de scurte, amintindu-se în treacăt că nu este normală o astfel de situaţie. La vot, ambele proiecte au fost aprobate, singurii care au votat împotrivă, de data aceasta, fiind o parte dintre cei de la PSD.
Pai, vezi de aia tac mormolocii lui Ostaficiuc. Pai din cele 13,9 milioane de ioroi, manca si gura lor ceva.
De aia trebuia lovit in amaratul ala de-i derector la Muzeul Satului. Si s-a gasit un alt mormoloc care sa-l frece in plen. Este vorba de tanara si eterna speranta a esperanto-ului timisean. Ati ghicit. Este vorba de Doooooorinnnn Hehn, consilier taranist.
Un old man de pe balta (artificiala) de langa Casa Tineretului mi-a povestit cum acest „mormoloc” a fost rejectat din fonctia de presedinte al FITT (Fundatia Independenta pentru Tineret Timis) prin septembrie 1993 (acu, aha, 17 ani, ca sa vezi ce memorie avea grand old papa) de catre tripleta Gorscovoz, Vladesan si Meici. Singurul merit al lui Dorin Hehn a fost ca a semnat actele de trecere a Casei Tineretului in capitalul social a unei societati comerciale, S.C. TRADE EURO PROFITT S.R.L.. Scandalul a fost destul de mare in aceea perioada, iar dupa mazilirea esperantistului Hehn, tripleta amintita a muncit cam vreo sase luni sa readuca Casa Tineretului in patrimoniul FITT. Dupa o asemenea scurta cariera a disparut o buna perioada de timp din vizorul public, la un moment dat vanzand asigurari de viata la ING. Avand in vedere ca si la Casa Tineretului fusese promovat de catre Dinu Tavala, fiul parlamentarului Tanase Tavala, a fost recuperat de taranisti si pus in fonctia de consilier judetean, unde azi avand sarcina de la Brendu’ sa abata vederea presei de la probleme arzatoare s-a trezit vorbind de muzeul satului si de casa donata de Asociatia Fostilor Deportati in Baragan.
Acu, io fac o paranteza pentru a fi bine inteles. Nu am nimic cu fostii deportati in Baragan, unele din rudele subsemnatului fiind ingropate in gropi comune din Calarasi. Dar sa numesti hidosenia de la Muzeul Satului ca fiind casa a deportatilor in Baragan este o blasfemie strigatoare la cer. Pentru cine nu cunoaste istoria recenta, sa afle ca persoanele deportate in Baragan au fost lasate in camp unde li s-au batut patru tarusi si li s-a spus ca acolo sa-si faca casa. Au primit o usa din lemn si doua cercevele de geamuri. Oamenii s-au apucata sa sape, iar pamantul rezultat din sapaturi a fost folosit pentru realizarea de caramizi (chirpici) uscate la soare. Astfel s-au construit niste bordeie semiingropate in care deportatii au locuit vreme de 5 ani. Acum sa revenim la casa din Muzeul Satului. In primul rand casa are fundatia din beton, este realizata la o cata de +30 de cm de la nivelul solului, este construita din BCA si nu respecta nici un fel de forma a caselor deportatilor din Baragan. O asemenea casa induce in eroare vizitatorul, inducandu-i ideea ca persoanele deportate in Baragan nu au avut de suferit chiar atat de mult. Induce ideea ca deportatii in Baragan chiar au fost privilegiati avand asemenea case. Lucru total fals.
Iar acum sa vina un oarecare, care nici sa fure cum trebe nu stie sa dea lectii unui doctor in istorie chiar ca are haz. Don Costelivo chiar nu puteai sa-ti gasesti o alta sluga mai dibace?
De fapt, Don Costelivo a gasit calul de bataie perfect pentru a deturna atentia opiniei publice, luand in consideratiune doua aspecte:
Primo. Derectorul de la Muzeul Satului este un personaj moale si ascultator. Ca de aia la ales Don Costelivo. De obedient ce era.
Secondo. La Muzeul Satului, orice ai face nu este bine. Daca tunzi iarba, ca de ce ai tuns-o ca la sat iarba este pascuta de animale. Daca nu ai tuns iarba, de ce nu intretii muzeul? Daca nu betonezi aleile, este noroi. Daca betonezi aleile ai stricat aspectul de autentic al satului romanes. Oricum o dai, pici prost, ca in bancul iepurasului cu sapca.
Acu si Don Costelivo stie ca subiectul cu Muzeul Satului, mai un pic si se rasufla. Chiar sunt curios care va fi urmatoarea fumigena?! Oricum promit ca la articolul „mormolocii lui Ostaficiuc” sa mai postez comentarii despre unele din personajele apropiate Brendu’lui care iau parte la asemenea jocuri de „artificii”. Asta fonctie si de ce-mi mai zic pretenii de pe baltile din Timisoara si nu numai. Problema este cu memoria ca ea, saraca, tine cat tin si aburii.