„Armaghedon” exploziv despre situaţia de la Aeroportul Internaţional „Traian Vuia” Timişoara

Pe mailurile angajaţilor de la Aeroportul Internaţional „Traian Vuia” Timişoara circulă, de câteva zile,  un Armaghedon despre situaţia din instituţie, intitulat „Avion te văd în zare, nu ateriza, n-am autorizare!”. Textul face o radiografie a situaţiei din instituţie  sub conducerea pedelistului Cornel Sânmărtinean – problemele legate de autorizarea ca şi aeroport internaţional, problemele legate de finalizarea lucrărilor pentru terminalul non- Schengen, modul de semnare şi derulare a contractelor. Sâmărtinean a fost numit în această funcţie cu sprijinul şefului PD-L Timiş şi al consiliului judeţean, Constantin Ostaficiuc, chiar dacă înainte a condus o firmă specializată în produse de lenjerie intimă. Sâmărtinean este asociat într-o firmă atât cu fiica lui Ostaficiuc, cât şi cu deputatul PD-L, Alin Popoviciu. Directorul aeroportului „Traian Vuia” nu a putut fi contactat pentru a comenta acuzaţiile ce i se aduc, în timp ce directoarea tehnică Rodica Alexa a afirmat că „eu consider că nu sunt nici un fel de probleme şi aeroportul corespunde standardelor pentru trafic internaţional. Într-adevăr suntem în evaluarea celor de la Autoritatea Aeronautică, dar până la finalizarea acesteia vom îndeplini toate condiţiile impuse de HG 791”. Purtătorul de cuvânt de la „Traian Vuia”, Nicoleta Trifan a precizat că „firma are termen două săptămâni să instaleze echipamentele care nu au fost încă instalate la terminalul non Schengen. Despre alte lucruri nu ştiu să vp spun. Prima dată trebuie să văd documentul”. Iată textul integral al textului care circulă pe mailurile angajaţilor:

„Avion te văd în zare, nu ateriza, n-am autorizare!

Încrezători în spusele directorului general al Aeroportului Internaţional Timişoara, Sâmărtinean Cornel Mircea, cum că terminalul non-Schengen este finalizat în proporţie de 98%, timişorenii sunt mândrii că au un aeroport modern, conform cerinţelor de aderare la spaţiul Schengen , având sentimentul că niciodată nu s-amai potrivit mai bine zicala că „tot Banatu-i fruncea”. Cu riscul de a vă crea o mare dezamăgire, mă simt obligat să iau atitudine faţă de o asemenea „minciunică”, cu rang de „gogomănie”, a directorului aeroportului (păcat că dom’ Cornel nu este capabil să fie un bun samaritean, rămâne un sâmăr…-„…neam”), care răneşte spiritul bănăţean. Dragilor timişoreni să ştiţi că nici pe departe aeroportul nu a finalizat lucrările, deşi termenul era luna iunie 2010, şi, mai rău, activităţile nu sunt pe „ultima sută de metri”, aşa că…. „Aderare, aderare mai suportă amânare!”. Acesta pare să fie principiul după care se ghidează şi directorul Sâmărtinean, altfel nu se explică de ce aeroportul Timişoara nu îndeplineşte până la această oră standardele pentru certificarea aeroporturilor civile internaţionale sau deschise traficului aerian internaţional(prevăzute de HG 791/2009). Sau, poate lipsa de profesionalism ori oareşice interese private să fi condus la managementul defectuos al aeroportului, deşi acesta are un rol major în dezvoltarea economică a Vestului ţării. Oricum ar fi, situaţia rămâne gravă, dacă ne gândim că aeroportul trebuie să facă dovada clară a separării fluxurilor de pasageri, pe intern şi extern, altfel riscă pierderea statutului de aeroport internaţional. Mai mult de atât, dacă terminalul non-Schengen nu va fi finalizat până la data evaluării, nu vom mai putea opera decât curse interne. Dar „ursul doarme şi visează, deşi timpul îl cam presează”, sau nu … doar este cale lungă până în octombrie când vine comisia de evaluare de la minister sau până în 13 noiembrie 2010, dată la care va avea loc vizita experţilor grupului de lucru SCHEVAL în cadrul misiunii de evaluare a statului român în vederea aderării la spaţiul Schengen, anunţată pentru intervalul orar 11:30 – 13:15. Atâta precizie în stabilirea orarului vizitei îmi dă oarecare fiori (oricât am încerca să ne încrucişăm  degetele şi să cerem ajutor Divin), pare a fi un semnal mai mult decât clar şi concis că „cine nue gata, îl dăm deoaparte cu lopata!”. Mai bine zis orice minus în pregătirea terminalului va însemna neacordarea dreptului de operare non-Schengen. Să nu uităm că, înclusiv Preşedintele Băsescu, cu ocazia unui discurs de Ziua Aviaţiei, a menţionat că la aeroportul din Timişoara mai este necesară achiziţia şi, evident, montarea benzilor transportoare.

Să schimbăm scena şi să urmărim episodul  …  „Uite echipamentul, nu-i ehipamentul”. Bătălia de achiziţie s-a purtat o perioadă între marile concerne UTI şi SIEMENS. Dar cum se ănâmplă în România, doi se bat şi al treilea câştigă. Ar fi simplu, dar situaţia este şi mai gravă, pentru că, la noi, al treilea lipseşte cu desăvârşire! După ce UTI a constatat că sistemul pe care îl deţine e prea mare şi e compatibil, a rămas în cursă doar concernul Siemens. Doar pentru o scurtă perioadă, pentru că în opinia domnului Cornel (nu-l confundaţi cu „Doreeel…” – vedeta noastră autohtonă), reprezentanţa din România nu este capabilă să facă aşa o treabă majoră. Aşa că a trecut peste orice negociere purtată între fosta conducere a aeroportului şi SIEMENS România, care a durat câteva luni bune (asta să rămână micul nostru secret), şi a apelat direct la firma mamă din Germania. orice specialist în negociere şi în tehnica vânzărilor ar clasa această drept eroare majoră, însă dom’ director „nu şi nu”.

În consecinţă ……. răspunsul a fost mai mult decât pe măsură – „Avem filială, discutaţi acolo, la voi în ţară”. Şi acum, ce îi mai rămâne de făcut acestui bun strateg, Cornel Sâmărtinean, care se consideră „deţinător al cultului organizării şi eficientizării”, în condiţiile în care SIEMENS a cerut un preţ echivalent cu bătaia de joc?!. Evident, încearcă să găsească soluţii pe ultimasută de metri …… este ca viaţa bate filmul – ce scene de aventură! „Înţelepciunea” învinge sau, mai bine zis, tehnica de bază „orientarea în teren” salvează naţiunea, …. mai ales când la mijloc sunt ceva hârtii colorate şi fâşnitoare, care pot încăpea şi într-un diplomat, că de, ….. jucăm în film. Astfel, reputatul manager de aeroport s-a stârnit, purtând intense negocieri cu societăţi „no-name” (zic „figuranţii din film”), ce pot face achiziţii prin intermediul nebunaticului motoraş de căutare „GOOGLE”. „Lucrările sunt în grafic şi vor fi finalizate în maximum două săptămâni”, aşa a decurs fiecare raportare a lu’ nea Cornel la nivel central. Poate dacă se prezenta situaţia reală, şansele de reuşită ar fi fost mai mari. Şi ca să nu abandoneze mediul privat, asigurându-şi şi confortul personal-managerial, directorul Sâmărtinean vrea să-şi mute afacerile chiar la noul loc de muncă, adică la stat. O verificare atentă în evidenţele Registrului Comerţului îl poziţionează pe domnul director asociat la mai multe societăţi comerciale, direct sau prin PERLA MARII SRL, pe care nu a împărţit-o încă cu nimeni. Aşadar, ne ţine în suspans cu reamenajarea spaţiilor comerciale în care vom putea găsi o gamă mult mai variată de produse, pe chipul şi asemănarea sa, şi un miros plăcut de pizza coaptă pe cuptor. Oare cum a căzut îm dizgraţii nora generalului Oancea de i-au fost reziliate contractele şi cum de brusc trebuie schimbat gustul cafelei cu care ne-am obişnuit de atâta timp? Evident, la vremuri noi, oameni …. pardon, chiriaşi noi. Cine va face evacuările? Probabil noul consilier personal al directorului cu atribuţii juridice, că pe ceilalţi jurişti i-a dat afară, să se rupă de trecut. Şi tot aşa a procedat cu ceilalţi specialişti ai aeroportului, care au fost în măsură să asigure capacitatea operaţională, vrând parcă să se rupă de vechiul domeniu de activitate şi să pună în zonă bazele unui …. incubator de afaceri!.

Interesul poartă…fesul, adică aeroportul Dar să nu este preocupat de starea aeroportului pe care-l gestionează (pauză de reclamă…..!). Dânsul se zbate…., seamănă un pic cu trăirile unei berze intrate în conflict cu aripa avionului, dar nu-i real ….! Aşa că, bine motivat (unii zic…… stimulat, că-i minunat!) ţi cu un avânt demn de invidiat, dom’ Cornel s-a apucat de treabă şi vrea să modernizeze infrastructura aeroportului, prin reparaţia pistei de decolare-aterizare – PDA (ce va costa cam 37 milioane euro), dar şi construirea unei noi piste. Intenţiile sunt bune la prima vedere, dar, în realitate, decizionalul aeroportului are gânduri mari de acordare a contractelor către apropiaţii săi. Vă întrebaţi care? Sunt mulţi şi mărunţi, dar unul îi întrece, că-i voinic cât zece şi orice contract, bineînţeles ….. de la stat, pe loc l-a înhăţat, că-i băiat bazat. L-aţi recunoscut? Dacă nu, vi-l prezentăm pe vestitul „băiat albastru”, Iordache Nelu, patronul BLUE AIR şi al ROMSTRADE S.R.L. Adunaţii Copăceni. Şi ca totul să fie „cuşer”, lipeala le-a făcut-o o persoană care ar trebui să vegheze la mai binele interesului statului, adică Radu Cătălin, că doar e cel mai mare director al aviaţiei din Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi preten’ bun cu Neluţu’ (mai pe-un ban, mai pe-un bilet de avion gratis ori redus pentru alţi prieteni ai prietenului, că doar ne respectăm firmamentul – „dai, îţi dau”). Astfel, deşi licitaţia aferentă reabilitării PDA a fost câştigată, anul trecut, de asocierea formată din SC KUTTER INTERNATIONAL ROMANIA SRL şi SC ALBIX GENERAL CONSTRUCTII SRL, ambele din Timişoara, Sâmărtinean vrea să rezilieze acest contract şi să reia procedurile, pe motiv că ar fi necesare lucrări suplimentare celor prevăzute în contractul iniţial. În fapt, trebuie anulat contractul, că altfel Neluţu nu are cum să se bucure de cei 37 milioane de euro (bani ce urmează a fi alocaţi pentru acest proiect), prin preluarea lucrărilor de către ROMSTRADE S.R.L. . Deodată, se auzi – „Să se extindă aeroportul, dar pe terenurile noastre”, aşa gândiră cu voce tare şi influentă Alexa Rodica (vă facem cunoştinţă – doamna directoare adjunctă de la aeroport) şi Ostaficiuc Constantin (mai marele judeţului Timiş), care deţin terenuri în zona de nord a aeroportului timişorean, când i-au propus, cu succes, lui Cornel Sâmărtinean să construiască o nouă pistă, în apropierea suprafeţelor pe care le au în proprietate. Şi cum, în acest caz, valoarea respectivelor terenuri va creşte, investiţia le va permite celor doi obţinerea unor venituri frumuşele din vânzarea arealelor deţinute… Bun! Investim, investim dar …. ne trebuie şi bani, aşa că …apelăm la un prieten, în cazul nostru Radu Cătălin. Şi, când e vorba de primit fonduri, ce mai contează că falsificăm nişte documente care să ateste că aeroportul timişorean se încadrează în categoria celor ce pot beneficia de fonduri de la bugetul de stat şi UE pentru dezvoltarea infrastructurii, respectiv să „scădem” traficul pe aeroportul nostru de la peste 1,5 milioane de pasageri/an la doar un milion? În condiţiile astea, constat cu regret că nu „Banatu-i fruncea” în materie de aeroporturi şi mă gândesc cu mare mâhnire dacă o să mai pot să-mi iau pălăria şi umbrela şi să plec vreodată spre alte destinaţii, decât cele interne, folosind minunatul aeroport din Timişoara. Dom’ Sâmărtinean, nu fi „neam”, şi mai dă-ne o şansă!”

UPDATE 1 După apariţia articolului, directorul Cornel Sâmărtinean a avut o primă reacţie – a  catalaogat ca fiind „prostii” cele afirmate în textul care circulă pe mailurile angajaţilor şi a susţinut că punctul de vedere oficial şi-l va face cunoscut printr-un comunicat de presă.