Caloriferele se răcesc în timp ce politicienii se încing. Pentru că tremuratul electoratului le este cel mai bun combustibil. 
Întreruperea alimentării cu gaz metan a Colterm-ului nu putea veni într-un mai bun decât primele zile cu temperaturi spre zero grade. Brusc, toţi politicienii au devenit preocupaţi de chestiune. După ce, când afara era cald şi bine, s-au încăierat pe tot felul de motive copilăreşti. Primarul Gheorghe Ciuhandu, administratorul Timişoarei de atâţia ani de zile, găseşte scuze şi vinovaţi în altă parte, numai în instituţia pe care o conduce nu. De parcă, ar fi ajuns pe scaunul de birou edil acum câteva zile. „Nu sunt sluga dumneavoastră”, i-a strigat Ciuhandu, astăzi, opărit de insistenţele prefectului Mircea Băcală care întreba, ca un roboţel blocat pe repetă, de soluţii.
Perfect adevărat. Primarul nu este sluga prefectului, ci sluga sutelor de mii de timişoreni pe care-i reprezintă. Contribuabili care şi-au plătit la zi datoriile către Colterm. Şi care nu au nicio vină că primarul nu a ştiut cum să rezolve problemele de bani sau de contracte. „V-am mai atras că nu sunteţi pregătiţi pentru situaţii de urgenţă” a susţinut atotştiutor prefectul. Nimeni altul decât personajul care a blocat mărirea preţului gigacaloriei. Nu dintr-un motiv legal, după cum a stabilit instanţa. Slugă credincioasă a partidului, care l-a propulsat într-o funcţie unde n-a visat ca va ajunge vreodată, a făcut jocul populist al şefilor de la PD-L. Care s-au opus creşterii preţului doar pentru că, în campania electorală, vroiau să dovedească cât le pasă de timişoreni. Nu i-a interesat că zeci de milioane de lei nu vor intra în conturile Colterm, crescând practic deficitul. Doar democrat-liberalii sunt în opoziţie în Primăria Timişoara. Aşa că înjurăturile timişorenilor la adresa administraţiei Ciuhandu nu-i face decât să spere că le vor aduce puncte electorale importante. Un calcul cinic pe tremuratul stăpânilor voturilor, care aduc la putere slugi nerecunoscătoare.
Acest Gigel al politichiei locale este o victima colaterala a razboiului dintre Brendu si Ciuhendu. Ceea ce este distractiv, ca in timp ce stapanu’ lui (brendu’) isi face piscina, Gigel abia poate sa-si faca cusca la catel. In timp ce Brendu isi face teren de tenis, Gigel se chinuie sa-si faca garaj.
Acuma ar fi culmea ca sluga sa aiba mai mult decat stapanu’.
De fapt, pe toti trei ii in doare la unspe tzanti de varfu’ pixului daca timisorenii au sau nu caldura in casa. Dar in actuala cadere electorala PD minus L era o buna oportunitate pentru a mai pune o piedica in calea uitarii si de a aduna ceva voturi pierdute. Daca stam bine sa ne gandim, tunul de milioane al Pitzyponcului Gastric de la Clubul CFR ar acoperii de doua ori datoria catre furnizorul de gaz.
Vilutza Brendului din Timisoara, impreuna cu aia de pe malul lacului Surduc si cu hala firmei Prnella Design ar acoperii o luna din factura la caldura a timisorenilor. Daca am lua averile ciuhenzilor, brendurilor, procurorilor Ariel, a judecatorilor Vanish, a militienilor Dero am achita caldura orasului pe un veac inainte. No, cam asta asta e valoarea jafului practicat in Timisoara in ultimele doua decenii.