Făt Frumos, sub formă de blondă trasă la deux piece cu decolteu corespunzător şi tocuri de zece, a ajuns de dimineaţă la 
Timişoara.”V-aţi trezit de dimineaţă să mă aşteptaţi”, constată zâmbitoare Elena Udrea, proaspăt coborâtă din SUV. Pe post de aghiotant – preşedintele PD-L şi al Consiliului Judeţean Timiş, Constantin Ostaficiuc. Udrea intră cu pas sprinten în Palatul Administrativ cu florile primite la aeroport în braţe. Se pupă cu câteva angajate şi-şi continuă defilarea pe scările principale. Pe lateral, prefectul de Timiş se topeşte spre propriul birou. Când să semneze proiectul de finanţare pentru Muzeul Banatului din Timişoara, Udrea anunţă că e bucuroasă să se afle „aici, la Agenţia de dezvoltare regională nord vest”. Adică la Cluj Napoca. Corectată de aghiotant, zâmbeşte şi trece mai departe. Vorbeşte despre turism, pârtii de schi şi restaurări, după care pleacă spre Sânnicolaul Mare.
Aici, zona primăriei e sub stare de asediu. Poliţişti, poliţişti de frontieră, jandarmi în civil şi-n uniformă, poliţişti comunitari stau ciorchine. Pregătiţi de orice. Inutil. Totul e pregătit ca la carte – draperii portocalii, flori portocalii, activişti de partid în primele rânduri, elevii de la ansamblul folcloric luaţi de la şcoală şi împrăştiaţi de-a lungul traseului ministerial.
Trebuie să fie bine – se semnează finanţări europene de 20 milioane euro. Coboară Udrea. Flancată de aghiotant, primar şi de deputatul colegiului, Alin Popoviciu. Angajaţii primăriei aplaudă regulamentar. În holul instituţiei. E doar de încălzire. Ropotele curg în sală. Se sting destul de repede. „Câtă lume şi nu se anunţă nici o candidatură”, constată mulţumită blonda. „După un clasament al nostru al primarilor sunteţi cea mai frumoasă ministru din câte a avut România din 1990 încoace”, i se destăinuie primarul Dănuţ Groza. Elena Udrea pune mână la gură şi zâmbeşte cu un amestec de timiditate de fetişcană combinată cu satisfacţie absolută. Aplauze. Ochii bărbaţilor scanează decolteul, în timp ce femeile admira silueta. „Cu contractu semnat acum , am reuşit să-mi îndeplinesc promisiunea de a semna contracte de peste trei miliarde de euro. Cu acesta avea trei miliarde şi un milion”, anunţă Udrea. Aplauze. Destăinuirile continuă. „Am făcut ca Făt Frumos – am aruncat buzduganul şi am fost obligată să mă duc după el”. Aplauze. Nu contează că, în basm, zmeul cel rău era cel cu aruncatul. Deputatul Popoviciu anunţă şi el ceva. Vrea să facă din colegiu „mica Elveţiei a României”. Începută cu piaţa de la Lovrin. Aplauze. Nu spune că e unică prin faptul că a fost gata construcţia cu trei luni înainte de finalizarea licitaţiei. Ostaficiuc promite şi el ceva – că-l lasă pe Popoviciu să candideze tot la Sânnicolaul Mare. Aplauze. Cu titlul de cetăţean de onoare în braţe, Udrea promite „dacă voi avea de făcut un anunţ important vă promit că-l voi face de aici, pentru că poartă noroc”. La plecare, pe scările primăriei, Ostaficiuc şi Popoviciu îi povestesc ministrului istoria anunţării candidaturii lui Traian Băsescu „era lume până acolo-n spate. Era plin. Până aici în scări”. Udrea zâmbeşte şi se urcă în maşină. Deschide geamul şi salută-n toate părţile poporul alegător. Mai are trei ore şi trebuie să ajungă la Băile Herculane.
Dragos, de ce esti rau? Doar se stie ca coana Joitzyca, pardon Nutzyca, are proble cu orientarea in spatiu si timp. Mai ales in Romania. Ea este o finutza, nascuta si crescuta la palat in puf si matasuri. Chiar nu avea de unde sa stie ca Timisoara este in Vestu’ Sud-estului Europei. De la Paris, Milano sau Londra (mai bine zis din buticele lor) vestul Romaniei este acelasi lucru cu sudul sau nordu’. Astea este chestiuni ce se predau in clasa a cincea, facuta la Plescoi. Iar acolo daca te duceai la tovu’ de geogra cu’n carnacior si’o cana de vin aveai zece anticipat p’un an de zile.
Dar, ma uit in poza si ce sa vad: trei expirati. Conitza Nutzy, mai dute pe la un salon de cosmetica sa-ti scoti pungile de la ochi si la o sala de gym sa mai dai jos din clisa ca esti hidoasa si se duce marinelu’ dupa una mai tanara. Vorba cantecului, bun e vinu’ nu-i ca apa si friptura nu’i ca ceapa. Mai decojeste din foile de ceapa de pe tine, ca e jale. Si face omu’ iar hernie cand vrea sa te ridice, iar acu’ bani de Viana pentru operatie din canci, ca nu mai are nici fii’sa din vanzari anterioare. S’atunci sa vezi daca l ór opera doctorii aici in Romania. Aia cu salariul scazut cu 25%. Poate fac si ei operatia doar pe 75%, cat sunt platiti.
Apropo, dar pe Baselu’ cinci secunde (ca asa mi-a soptit o pasarica de la Cucuveni) unde l-ai lasat? Mai plimbal si pe el prin tara. Ca mai avem si noi prostimea de o poza cu maimutza si era tare fotogenic, saracu’.
Pai, Pacala Abrendu’lui s’o ascuns in birou de rusine, nu de alta.
Pai, sa te dai rotund ieri, la conferintza de presa, ca vrei sa schimbi steagurile pe banutzi tai. Ciuhendu sa te lase sa le comanzi iar dupa sa-ti traga clapa si sa scoata din magazie steaguri nou-noutze, doar ca sa’l lase cu ochii’n soare pe Pacala Abrendu’lui, asta da tzeapa. Demna de Piata Victoriei.
Pai, dupa ce ti-ai luat asemenea tzeapa parca nu mai iti vine sa dai ochii cu tzepara sefa. Daca coana Joitzyca, pardon Nutzyca, ar fi aflat ce tzeapa s’o luat Pacala Abrendu’lui cred ca nu s-ar fi putut oprii din ras o saptamana.
Se pare ca unii este deranjati de posturile lui je. Reamintesc ca locu’ de munca al subsemnatului este „aburitor la Balta Verde”. Faptu’ ca domiciliez in Mehala nu inseamna ca locu’ de munca trebe sa fie tot in acelasi cartier. Chiar pe contu’ de feisbuc am scris ca locu’ de munca este la divortzu’ dintre 4 si 5, coltz Ronatz cu Blaskovitz. Deci, am idee de istoria locului si de faptul ca Balta Verde pe care am copilarit pana la inceptul anilor 80, impreuna cu Laci baci si alti prieteni, este in Blaskovitz si ca acesta nu este parte a Mehalei.
Se pare ca unii nu au auzit de naveta.
Faptul ca uneori ma folosesc de informatiile diseminate de unii ziaristi (informatia cu Udrea din Plescoi – falsa in fapt, dar savuroasa ca si idee) asta nu inseamna ca mi le si asum. Fiecare sa-si asume informatiile pe care le disemineaza.
Faptu’ ca „coana Joitzyca” a facut scoala la oras si nu are habar de informatii elementare, cum ar fi nordu’, sudu’, estu’ sau vestu’ (a nu se confunda cu vastu’), este un element in defavoarea ei si arata cat este de inculta. De fapt, nu conteaza cat de inalt ai tocu’, ci doar faptu’ cum pasesti. Ca coana joitzyca este o pitzypoanca provinciala complexata este un fapt vizibil si din Cucuveni, doar de aia poarta tzipei asa de fistichi si de inalti (tzipei vine de la maghiarul cipo).