Protecţia de la Bucureşti, analizată de şpăgarii de la Stamora Moraviţa în pauzele de „produs”

Motivarea uneia dintre sentinţele prin care au fost arestaţi în dosarul şpăgii 15 poliţişti de frontieră şi vameşi de la Stamora Moraviţa şi Foeni scoate la iveală noi detalii despre fabricile de produs bani în care au transformate vămile de la graniţa cu Serbia. „Gravitatea acestui cadru infracţional este accentuată şi de numeroasele referiri (rezultate din convorbirile ambientale aflate la dosar) ale membrilor grupării criminale la perioada anterioară declanşării cercetărilor în acest dosar, când, aşa cum au evocat interlocutorii, se obţineau din această activitate infracţională sume de bani de ordinul zecilor de mii şi chiar sutelor de mii de euro pe fiecare tură de serviciu, precum şi invocarea unei „protecţii” din partea şefilor ierarhici, până la nivelul structurilor centrale, obţinută în schimbul remiterii unei părţi din acele foloase. De altfel, din numeroasele discuţii purtate în mediul ambiental, a reieşit că activitatea infracţională desfăşurată de către lucrătorii vamali şi de poliţiştii de frontieră puşi sub învinuire în prezenta cauză constituia un veritabil mod de viaţă, iar exercitarea actelor materiale de luare de mită reprezenta singura lor preocupare, pe timpul serviciului. Probatoriul administrat în prezenta cauză a pus în evidenţă faptul că activitatea infracţională era, în principiu, generalizată la nivelul majorităţii lucrătorilor vamali şi a poliţiştilor de frontieră din P.T.F. Moraviţa şi P.T.F. Foeni”, se arată în motivare. Înregistrările ambientale au surprins discuţii între poliţişti de frontieră care vorbeau cu nostalgie despre perioada 2008 – iulie 2010, când „suma care a revenit poliţiştilor de frontieră, într-o singură tură, a fost şi de peste 100.000 euro”.

Chiar şi când decideau de comun acord să nu „lucreze” de frica unor posibile controale, poliţiştii de frontieră şi vameşii tot lăsau câteva maşini cu ţigări de contrabandă să intre în ţară.

Motivul era unul simplu – trebuiau strânse şpăgile cu care să se achite la magazinul din vamă mâncarea şi băuturile consumate de cei din tură pentru că nu vroiau să plătească din banii proprii, dovedindu-se „evidenta perenitate a activităţilor infracţionale, pe care, chiar şi în situaţii percepute de ei ca fiind periculoase, poliţiştii de frontieră şi vameşii erau dispuşi doar să le diminueze, însă, în nici un caz, să le întrerupă”. O problemă mai mare decât controalele erau pentru vameşi şi poliţiştii de frontieră „ţepele” trase de traficanţi, care încercau să plătească şpăgi cât mai mici, susţinând că transportă cantităţi mai mici de ţigări. Cum nu puteau lua la verificat maşinile burduşite cu cartuşe de ţigări pentru că ar fi fost văzute pe camerele de supraveghere, „paznicii” graniţelor forţau pentru a primi mai mulţi bani. Dovadă sunt mai multe discuţii înregistrate şi aflate la dosar

„S.N.: 8!

V. M.-C.: Nu, 19!

S. N.: Da’ ce auzisem eu de 8? Am auzit la cineva de 8!

S.N.: Vai de p..a mea. Şi câte o declarat aici?

V. M.-C.: 5.

S. I.: 5 în p..a mea şi-o avut 19, vezi ce câştig au?

V. M.-C.: Am dat şi la S. 25, am dat şi la B. 25 şi cu asta-basta. Încheiem ziua de muncă. Ziua de 16.”

Nici între ei nu prea aveau încredere şpăgarii când era vorba de împărţitul banilor, lucru dovedit de divergenţele apărute la momentul socotelilor.

V.M.C.: Cum e?

D.V.: (neinteligibil)…

V.M.C: Iar a ciordit?

D.V.: Da… Că mie îmi ies 1700 şi trebuia 2000…

D. V.: 2 foi, ori 5, 1000 şi 700 împarte-i în p… mea… Cre’ că şi ăştia urlă la mine la verde… (neinteligibil)… Cum p… mea ne-am ţepuit?

V.M.C: Eu ştiu…!? Da cine o luat banii de la ei?

DRAGOMIR VALERIAN: Ori ne-o făcut H? Că prea e liniştit, aşa…

V.M.C: Păi da ce… N-a luat banii de ei niciodată…

D.V.: (neinteligibil)… că-s 3 foi… Bă, da 3 foi îs 3 foi”.