PRESSALERT.ro continuă proiectul de dezvoltare, propunându-şi să fie platformă şi pentru ideile celor care în 
mod obişnuit nu apar în presă – specialişti, oameni de cultură sau simpli, dar atenţi observatori ai societăţii româneşti. Astăzi, un prim comentariu al Corinei Tursie, specialist în studii europene, despre femei şi lupta cu societatea masculină.
Cu siguranță că femeile ar aprecia ca în loc să fie puse pe un piedestal pe 8 Martie, să fie valorizate mai mult în fiecare zi a anului. Iar prin a valoriza mai mult nu înțeleg a obține ceva ce nu se cuvinte ci a se bucura de un tratament echitabil în societate. Datele Comisiei Europene arată că în Uniunea Europeană o femeie câștigă, în medie, de-a lungul vieții, cu 17,5% mai puțin decât un bărbat, pentru condiții de muncă egale. Mai mult, pentru a oferi o reprezentare plastică situației, dacă un bărbat ar fi început să muncească din 5 martie 2011, până la sfârșitul anului el va câștiga tot atât cât va câștiga o femeie care lucreză de la 1 ianuarie pe o poziție similară. Acesta este motivul pentru care anul acesta s-a sărbătorit pentru prima dată Ziua Europeană a Egalității Salariale între bărbați și femei în data de 5 martie. În cazul României, cele mai recente statistici ale Eurostat arată că la nivelul anului 2008, pentru muncă egală, femeile au fost plătite cu aproape 10% mai puțin decât bărbații.
Discursul feminist afirmă că trăim într-o societate în care bărbații dețin resursele, acesta fiind unul dintre motivele importante pentru care femeile se implică mai puțin în viața publică în general, iar în cea politică în special. Discursul anti-feminist arată că femeile pur și simplu nu sunt interesate de politică și că nu este vorba despre nicio discriminare. Ce argument să valorizăm pentru a explica cifrele următoare?
Din cei 137 de senatori ai României, 8 sunt femei. Sunt 36 de femei din totalul de 333 de membri ai Camerei Deputaților.
Ca pondere a femeilor în Parlament, România se situează pe locul 25 din cele 27 de state membre UE. Din cei 16 miniștri ai Guvernului actual, 2 sunt femei.
Acestei enumerări de date i se poate aduce amendamentul conform căruia nu trebuie promovate femei în funcțiile publice doar pentru că sunt femei, ci acestea trebuie să facă dovada competenței. Un contraargument din tabăra suporterilor egalității, dublat de o doză bună de cinism ar suna astfel : vom avea cu adevărat egalitate de gen în societatea noastră atunci când numărul femeilor incompetente din pozițiile politice de top îl va egala pe cel al bărbaților.
Politicile publice de promovare a egalității de gen în societate dau drept una dintre soluțiile lipsei de reprezentare a femeilor în politică introducerea sistemului de cote de participare pe listele electorale ale partidelor politice. Raționamentul ar fi următorul : o inegalitate prezentă, care se trage dintr-o anumită tradiție socială rezistentă la schimbare, nu poate fi înlăturată decât prin măsuri de discriminare pozitivă care să forțeze eliminarea inegalităților. Iar ca povești de succes sunt date țările nordice care practică acest sistem de cote și unde femeile și bărbații sunt reprezentați aproape la paritate în Parlament. În Suedia 45% din parlamentari sunt femei, în Islanda 42,9%, Finlanda 40%, în Belgia 39,3%, în Danemarca 38%. În România doar în cazul alegerii europarlamentarilor partidele politice au înțeles să respecte egalitatea de gen drept una dintre valorile fundamentale ale UE, astfel încât din cei 33 de eurodeputați români, 12 sunt femei.
Discriminarea pozitivă este un subiect delicat, tocmai pentru că presupune eliminarea unor inegalități prin alte inegalități. Locurile subvenționalte de stat în universități pentru studenții de etnie romă sau cei din Republica Moldova sunt astfel de exemple, având ca scop general accesul mai bun la resurse al celor dezavantajați. Există în prezent o inițiativă legislativă de promovare a sistemului de cote obligatorii de reprezentare a femeilor în Parlamentul României, rămâne de văzut care vor fi rezultatele concrete. Cert este că în prezent organizațiile de femei ale partidelor politice din România nu par a-și asuma activ o agendă publică adecvată, acesta fiind poate motivul pentru care aceste organizații nu sunt foarte convingătoare nici pentru doamnele din politică, multe dintre acestea declarându-se, mai mult sau mai puțin informat, antifeministe.
