Liberalii au ieşit, de ziua păcălelilor, la protest în faţa sediului PD-L. Să sărbătorească păcăleala guvernului Boc cu ieşirea din criză. Şi să ne păcălească că luptă pe rupte cu puterea. Pentru că în afară de nişte acţiuni de imagine, n-au zis nimic despre abuzurile puterii.
Putere portocalie care la rândul ei se face că mârâie la liberali, lustruindu-i sigla. În timp pe ce la spate mai scapă nişte bani pentru primăriile galbene. Ca să nu fie nici opoziţia prea aspră cu ea. Şi tot la păcăleală, democraţii îi înjură pe pesedişti că-s comunişti. Dar menţin şeful de la comunişti în funcţie guvernamentală cu robinet de euro inclus. Să fie bine şi să nu fie rău. Pesediştii păcălesc la contrapartidă cu schimbarea viceprimarilor pedelişti. Zgomot mult, acţiune amânată la nesfârşit.
În toată această politică de păcăleală, singurul moment de sinceritate este atunci când se împarte prada. Dar nici atunci nu e simplu. Pentru că nu mai trebuie să păcălească poporul, ci trebuie să se păcălească între ei.