Cum curentează Enel Banat buzunarele şi nervii bănăţenilor

Întreruperile de curent au ajuns, în ultima perioadă, să dea peste cap  nu numai viaţa de zi cu zi a locuitorilor din Timiş, dar şi activitatea firmelor. Desi profitul Enel Banat este într-o continuă creştere, investiţiile sunt tot mai puţine, în contradicţie evidentă cu declaraţiile conducerii Enel din România, care le-a estimat la sute de milioane de euro. Lipsesc  investiţiile majore care să asigure investitorilor o infrastructură performantă, iar staţiile de transformare sunt încărcate la limita superioară şi nu mai suportă alţi consumatori. În condiţiile în care firma italiana deţine toata infrastructura, fără ca alte societăţi să aiba posibilitatea să spargă monopolul italian, cei de la Enel fac ce vor. În zonele rurale, bătaia de joc la adresa consumatorilor a atins cote de neimaginat,  întreruperile de curent ridicându-se la sute de minute per consumator anual faţa de 20 minute cât e admis în Italia, din cauza defecţiunilor liniilor electrice aeriene şi a posturilor de transformare învechite. Locuitorii comunelor Dumbrava, Bethausen şi Mănăştiur şi cei din zonele rezidentiale Giroc şi Dumbrăviţa se plâng că au probleme din cauza deselor căderi de tensiune. Furnizarea unei tensiuni de 160-180 V în loc de cei 220 V taxaţi a determinat achiziţionarea masivă de către consumatori a unor stabilizatoare de tensiune pentru a-şi proteja aparatura electrocasnică.

Despăgubirile pentru distrugerea electrocasnicelor din cauza şocurilor de curent se acordă discretionar, pe pile sau se inventează motive pentru a nu fi platite, solicitarile de branşamente sau alte avize se fac dupa expirarea termenului legal de 30 zile fără să se achite penalizările pentru întârzieri.

Investiţia de 10 milioane euro în sistemul de telecontrol al staţiilor de transformare de generatie 1990 s-a dovedit a fi doar pretextul favorabil pentru realizarea concedierilor masive de personal, dar, ulterior, nu s-a mai pus în practica şi interconectarea staţiilor. Sub pretextul realizarii unui sistem unificat Enel sunt importate piese de unica folosinţă preponderent din Italia, de la firme care astfel au asigurată piaţă de desfacere şi implicit profit în condiţii de criză – Getra Distribution Napoli, Elettromecannica Adriatica Ascoli, Col Giovanni Paolo SpA, Industrie Trasf Newton Srl Poggibonsi, Mace Srl Napoli sau Thytronic SpA. Asta deşi, în România, se produc încă echipamente care pot fi întreţinute cu costuri mult mai reduse. Când totuşi se lucrează cu firme româneşti, acestea sunt unele de ale casei. Conselectrificarea Instal şi Electroechipament Industrial sunt principali prestatori de servicii pentru lucrările electrice din vestul ţării, beneficiind şi de suportul directorul de reţele Afilon Moica.  De asemenea, plata unor sume uriaşe pentru contractele de consultanţă încheiate cu  firmele italiene a devenit calea facilă de scoatere a profitului din ţară. Până acum, autorităţile române au fost incapabile să aibă o reacţie serioasă, micile zvâcniri fiind fără nici un rezultat concret în îmbunătăţirea serviciilor. Deşi am solicitat un punct de vedere Enel, până la ora redactării acestui material nu am primit o reacţie oficială din partea societăţii.