Ambrosia, cunoscută ca şi iarba pârloagelor, devine în scut timp principala specie cauzatoare de alergii în zonele unde-şi fce 
apriţia. Conform specialiştilor, în Europa şi America de Nord circa 10 – 15% din populaţie este sensibilă la polenul de ambrosia. Alergiile sunt provocate de alergeni, iar în funcţie de calea de acces la sistemul imun aceştia se clasifică în alergeni inhalaţi, ingeraţi, de contact şi injectabili. Cea mai frecventă cauză a alergiilor este reprezentată de către alergenii inhalaţi precum polenurile, acarienii, sporii de mucegaiuri.
Polenul de ambrosia este considerat principala sursă a alergiilor în America de Nord, iar în prezent este unul din principalii factori alergeni din Europa. Polenul este eliberat de plante dimineaţa devreme, iar după amiaza concentraţia polenului este cea mai ridicată şi scade la începutul serii. Polenul de A. artemisiifolia este unul din factorii principali ai rinitei alergice şi reprezintă cauza exacerbărilor severe ale astmului bronşic întâlnite la sfârşitul verii, acestea fiind descrise ca adevărate epidemii ale astmului bronşic.
Faza iniţială a răspunsului alergic se manifestă prin strănut în salve, rinoree apoasă, prurit nazal, congestie nazală şi eventual obstrucţie nazală la care se pot adăuga şi manifestări ale conjunctivitei alergice sub formă de lăcrimare, prurit, eritem ocular şi respectiv crize de astm bronşic.
Ulterior are loc faza târzie a răspunsului alergic manifestată prin congestie şi obstrucţie nazală caracterizată de un infiltrat celular inflamator cronic bogat în eozinofile dar şi în bazofile, limfocite şi macrofage. Faza tardivă este rezultatul unor cascade de reacţii alergice locale şi sistemice la care participă celulele sistemului imun, măduva osoasă, citokine şi chemokine proinflamatorii. Rezultatul este acumularea la nivelul locului inflamaţiei alergice în special a eozinofilelor şi bazofilelor, activarea acestor celule, secreţia de noi citokine şi chemokine proinflamatorii care duc la destrucţii de ţesut şi la perpetuarea răspunsului inflamator cronic, constituindu-se acumularea de infiltrat celular inflamator, componenta esenţială a obstrucţiei nazale.
Diagnosticul alergiilor se stabileşte de către medicul alergolog. Tratamentul este simptomatic, iar în unele cazuri poate fi asociat cu imunoterapia specifică cu extracte standardizate şi vaccinuri alergice. Aceste tipuri de tratamente se realizează pe termen lung, sunt costisitoare şi pot avea reacţii adverse nedorite
