Dosarul în care au fost trimişi în judecată de către DNA directorul 
adjunct al Finanţelor Publice Timiş, Gabriela Ionescu, şi complicele Dinu Călin scoate la iveală mecanismele prin care aceştia storceau bani de la denunţător. Exasperat că tot i se cereau bani, după ce a dat 10.000 euro pentru ca Ionescu să-şi asigure scaunul de şef la Finanţe, denunţătorul Horia Cardoş a încercat să tragă linie într-o discuţie care a fost monitorizată de anchetatori.
Cardoş: – Păi şi iar bani? (îşi exprimă temerea că va trebui să „contribuie” din nou cu sume de bani pentru avansarea inculpatei Ionescu Gabriela – n.n.).
Dinu: – Nu p… bani de unde? :[…] 37 de mii am băgat eu în casă. (se referă la faptul că ar fi investit 37 de mii de euro în casa nou construită a directoarei Ionescu – n.n.).
Cardoş: – Firme?
Dinu: – Firme (se referă la faptul că cei 37.000 de euro investiţi în casa inculpatei Ionescu Gabriela ar fi fost „colectaţi” de la diverşi agenţi economici, şantajaţi cu controale abuzive – n.n.).
Cardoş: – Şi eu?
Dinu: – Tu ai dat pentru susţinere (se referă la cei 10.000 de euro pretinşi denunţătorului pentru numirea în funcţie a inculpatei Ionescu Gabriela şi asigurarea „protecţiei” ulterioare – n.n.).
Cardoş: – Păi şi m-ai f…t atunci.
Dinu: – Cu ce?
Cardoş: – <<Dă banii ăia şi ţii dă înapoi>> (citează „explicaţiile pe care le-a primit iniţial de la inculpatul Dinu Călin – n.n.).
Dinu: – Ţi-a mai cerut cineva, ceva?
Cardoş: – Am mesajul (se referă la mesajul scris primit pe telefon în februarie 2011 de la inculpata Ionescu Gabriela – n.n.).
Dinu: – Şi ce?
Cardoş: – Că s-a rezolvat cu creditul, păi şi mă costă 10.000?
Dinu: – Nu te costă nimic.
Cardoş: – Păi şi 10.000 ce mă costă? (se referă la cei 10.000 de euro remişi la începutul anului – n.n.).
Dinu: – Care 10.000?
Cardoş: – Care i-am dat eu în primăvară, nu mă f…
Dinu: – Nu mi-ai dat mie, tu eşti nebun, crezi că vin, să iau de la tine?
Cardoş: – Nu, i-ai dat ei.
Dinu: – Fac şmecherii p… mea.
Cardoş: – Că mi-a amânat căc…tu ăsta? (se referă la blocarea de către inculpata Ionescu Gabriela a procedurilor de executare silită pentru neplata TVA –n.n.).
Dinu: – Da ţine curul la toate, ţi-a amânat căc…l ăsta şi vezi că acum e forever, cât e acolo nu sunt probleme. Ai avut vreo problemă? (se referă la „protecţia” totală oferită de inculpata Ionescu Gabriela, atâta timp cât va ocupa funcţia de conducere – n.n.).
Cardoş: – Nu, nu mari.
Dinu: – Dar dacă nu vii din timp cu ele, ce să-ţi fac? Vii când e somaţie.
Într-o altă discuţie, Dinu Călin i-a explicat clientului faptul că Gabriela Ionescu e” genul de om care-i trebuie tot . Deci dacă vine şi dacă vede ceva ce-i place, chiar dacă nu-i trebuie de moment, „mă, vai ce faine-s alea”. E clar, când o zis „ce faine-s alea”. Frate, nu mai pot […], nu mai pot. (…) Nimic nu ţi se face pe gratis şi ea are preţuri de te c… pe tine”.
Dinu Călin a dezvăluit, de asemenea, cât a „muncit” la casa de la Moşniţa Nouă a Gabrielei Ionescu.
Cardoş: – Da, da.
Şi nu-mi mai ceri bani pentru ea în p… mea.
Călin: – Cum adică?
Cardoş: – Pentru doamna.
Cardoş: – Cum să mai cer bani.
Cardoş: – Păi nu mai, că văd că nu ştiu ce.
Călin: – I-am terminat casa, i-am terminat gazonul, i-am cumpărat câinele.
Cardoş: – Ţi-am dat şi eu. Cât p… mea ţi-am dat gazon? Bine, aia nu ţi-am dat mult.
Cardoş: – Mi-ai dat şase cutii sau şapte cutii de gazon. I-am terminat fosa septică, i-am terminat canalizarea.
Cardoş: – Deci eu îi dau ăştia.
Călin: – Tu nu mai ai nici o treabă cu ea. Mă doare-n c…
Cardoş: – Păi nu mai ai nici o treabă, da uite 100-200.
Călin: – Păi acuma mărunţişuri, un pic de mâncare na.
Cardoş: – Mâncare pentru pisici, mâncare pentru na. Mă, nu mai pot în p… mea, ştii şi tu.
Călin: – Eu aş, eu aş fi de altă părere, ştii. Îs mulţi care ar vrea să dea şi n-au cui. Măcar vezi, vine la raport, staţi de vorbă, stabiliţi, hotărâţi. La revedere.
Cu toate acestea, Dinu Călin a continuat să-l „mulgă” pe patron, la un moment dat plătind materiale de construcţie pentru casa directoarei de la Fisc, spre nuemulţumirea celui care-i dăduse nişte bilete la ordin.
Cardoş: – Păi tu ai făcut nişte tâmpenii maxime acolo în p… mea.
Călin: – Cu ce?
Cardoş: – Ai făcut factură pe ea cu bilete plătite de mine.
Călin: – Pe cine? Pe cine?
Cardoş – Păi nu mi le-ai adus alea roşii în p… mea.
Călin: – Cum factură pe ea?
Cardoş: – Mi-ai venit cu două facturi roşii la mine în p… mea, de la firma p… către Gabi Ionescu. Când ai venit la mine în birou şi ai zis că astea trebuie plătite în p… mea.
Călin: – Da. Şi alea-s la mine. Păi da.
Cardoş: – Păi şi tu plăteşti cu biletele mele facturi pentru ea mă?
Călin: – Nu mă omule mă, nu. Eu am luat bani împrumut şi am garantat cu biletele tale. Şi m-am dus şi a achitat proasta, că asta o fost.[…] Şi eu, eu care-s vai şi amar de p… mea, ea îmi spune „du-te rezolvă-mi, plăteşte-mi asta”. Dacă vin la tine să-ţi spun „dă-mi să-i plătesc”, p… sari în sus că nu ştiu ce, că eu iau banii. Dacă mai încerc…
Cardoş: – Ai zis că ai terminat-o în p… mea. Ai zis că şi-o terminat casa, nu mai are nevoie.
Călin: – Sunt facturi vechi. Sunt facturi vechi şi omul, pentru că n-a fost mulţumit de ce i-a făcut, m-a chemat pe mine şi a spus „mă duc şi o f…, dacă nu-mi dai banii”. Şi m-am dus şi i-am dat 100 de milioane.
Cardoş: – Cum s-o f…?
Călin: – Poftim? Omul i-a făcut o lucrare.
Cardoş: – Aşa.
Călin: – Şi ea i-a promis că-i face ceva.
Cardoş: – Ah, pe partea ei.
Călin: – Şi nu a rezolvat treaba cum a vrut el. Dar omul nu s-o dus la ea, a venit la mine. Venind la mine „să vezi că te f… şi pe tine şi pe ea”. O.K. M-am dus, am luat bani împrumut, am achitat, am luat chitanţele, i-am dus chitanţele la „vacă” şi am închis tot c… Cum, de unde am luat banii? Am luat bani de la nişte cămătari, dela Adi Popescucare-i un infect în p… mea, şi dela Raulcare este un cămătar ordinar în p… mea. Am luat bani, am achitat biletele lor şi am garantat banii cu biletele tale la ordin plus dobânzile.
[…]
Cardoş: – M-ai băgat în p… mea cu Devest cu nişte c… în p… mea, facturi aiurea şi…
Călin: – Tot pentru ea le-am făcut.
Cardoş: – Păi pentru ea în p… mea.
