Orza, baia de mulţimea şi toaletele ecologice

Comercianţii din Piaţa Iosefin au trăit astăzi momente unice, aşa cum doar în campanie electorală mai poţi vedea.  Primarul Gheorghe Ciuhandu şi viceprimarul Adrian Orza, candidat din partea Uniunii pentru Timiş la Primăria Timişoara, au vizitat noua clădire aflată în construcţie, lângă actuala hală a pieţei,  desigur,  pentru a-i arăta Susannei Kastner ce realizările miraculoase a mai făcut administraţia locală.  Nici bine nu au ajuns lângă noua construcţie că lui Orza i-a venit o idee.  Să o ducă pe Kastner prin piaţa să îi explice în ce constă proiectul.   „Ştiţi, oamenii nu ştiu despre ce este vorba,  unii comercianţi cred că se face un mall, şi vreau să îi liniştesc”, a lămurit vicele.  După câteva minute a început prezentarea proiectului şi implicit vizitarea clădirii, adică o scurtă plimbare informativă printre muncitori şi mortar. În vreme ce Ciuhandu dădea de zor asigurări că în august se va inaugura noua piaţă, Orza s-a făcut nevăzut.  Cu toate că doamna Kastner nu a dat curs invitaţiei, vicele şi-a făcut curaj şi a intrat în hala pieţei Iosefin.  Primele care l-au ochit au fost comerciantele. Au lăsat baltă tarabele, afecerile şi banii, au uitat de criză şi au tulit-o lângă vice, toate numai un zâmbet.  Mai mult emoţionaţi de prezenţa vicelui decât curioşi de proiect, vânzătorii au aflat că noua clădire va avea cinci lifturi, aer condiţionat, centrală termică şi spaţii închise. Comerciantele cu ochii mari cât cepele şi parcă săgetate de Cupidon îl sorbeau din priviri pe Orza, în vreme ce acesta explica „am venit special ca să vă dau datalii”.

Bărbaţii, după cum era de aşteptat,  nu au fost hipnotizaţi de farmecul vicelui, şi au  avut nelămuriri.

Seria de întrebări a fost deschisă cu o cerinţă imperioasă  „bine că aţi venit. Să vorbiţi cu dirigintele de şantier să mute toaletele ecologice”,  ordonă un comerciant de la înălţimea tarabei.  „Se face”, asigură Orza.  „Vă rog, că ăia de pe şantier, degeaba le zici”, insistă omul.  În timp ce vânzătoarele se coteau şi cumpărătorii se uitau urât că nu mai are cine să îi servească, un domn vrea să ştie ce îi rezervă viitorul. „ Dacă ieşiţi primar ce faceţi cu taxele şi impozitele?”. „ S-au votat. Rămân la fel” ,lămureşte prompt vicele.  „Păi cum, domle?  Eu vreau să îmi trag apă şi trebuie să achit patru sute şi ceva de lei. Mi se pare cam mult”, se plânge omul.  În vreme ce Orza  dă vina pe „un deştept de consilier local”, un domn pofteşte la cifre. “Cum stăm în sondaje?  99 % ?” Orza râde. „E bine, e bine cum zic sondajele”.  Odată liniştiţi că Orza ia primăria şi că oricum taxele nu scad,  comercianţii îşi aduc aminte de noua piaţă.  Brusc, vor să ştie cât sunt taxele şi cine are prioritate. „Noi am stat aici în frig, vânt, ploaie. Am dus greul. Să nu ne daţi afară”, îi atrage atenţia o femeie trecută de prima tinereţe, dar fermecată de zâmbetul vicelui descheiat la cămasă. Orza nu le promite taxe mici, dar oamenii se liniştesc puţin când aud că producătorii vor avea întâietate. Calmul se instalează  complet când Orza explică: “ nici eu nu mai vreau să mănânc părădăi stătute”.  Baia de mulţime se aproie de final. Orza e condus spre ieşire de nimeni altul decât omul deranjat de toaletele ecologice. În vreme ce acesta îi explică vicelui cum că este singurul producător din hală şi îi dă detalii despre îngrăşămintele naturale, concluzia e trasă de un domn care şade relaxat în faţa unei tarabe la care se vând langoşi. „ În Timişoara Orza iese pe locul întâi”, asigură omul în timp ce zgâlţâie tacticos un pahar de cafea.