„O fost bine, n-o fost rău la Franţa”, răcneşte o ţigancă la ieşirea din terminalul non-Schengen de la 
aeroportul din Timişoara. A venit cu avionul moca împreună cu alţi 178 de „franceji”. Plus câte o primă de zbor de 300 de euro. Puradeii au primit doar o sută. Buni şi ăia că „în România n-ai ce face, greu”. Repatriaţii trag după ei bagajele cât un dulap. „Uite ce avere am strâns aici în trei luni. Sunt haine, numai haine. În România, când apucam să adun atâtea”, se făleşte un ţigan rotofei cu mustaţa înfoiată.
Pe lângă el trece-n viteză, cu gluga pe cap, un tinerel ce tractează două trolere ce stau să crape la fermoare. Cei mai mulţi n-au decât cuvinte de laudă pentru francezi. „Ăia te bagă-n seamă. Poţi să faci ceva, chiar să te integrezi. Oamenii de la social chiar se implică. Mai vine o doamnă de la asociaţie, te mai ajută, îţi mai dă una alta. Dacă-ţi duci copilul la şcoală, că primeşti ajutor pentru el, ăla nu se mai face hoţ. Învaţă şi-şi face un rost. Pe ţigani acum s-au pus francezii că făceau scandal non-stop în tabără”, explică un ţigan din Oraviţa. N-are de gând să stea prea mult în ţară. La întoarcere plănuieşte să-şi ia cu el soţia, fiica şi să-şi continue aventura. Puţin mai încolo, un ţigan se pune să cânte manele în faţa camerelor de filmat. Din buza autobuzului, ceilalţi îi fac galerie. Reprezentanţia se termină brusc când se dă plecarea. Cele trei autobuze pline cu ţigani pleacă escortate de Poliţie şi Jandarmi spre gară. Când vede pentru ultima oară avionul care i-a adus în ţară, un ţigan îşi varsă toată recunoştinţa într-un răcnet „trăiască preşedintele Franţei”.
