Înapoi în tinerețe, în pași de tango: lecția care alungă singurătatea GALERIE FOTO

Un singur acord al muzicii născute pe străzile cuprinse de arșița nopții din Buenos Aires e de ajuns să dispară câteva decenii. Ochii sunt din nou limpezi, încheieturile, ascultătoare, zâmbetele, largi. „Magia” nu are nimic supranatural: o lecție de tango, odată pe lună, îi duce, într-un dulce vârtej, pe vârstnicii care vin să uite de singurătate la Centrul de zi al comunității evreilor în anii când totul părea posibil. Dansul a venit ca o apropiere naturală, o licărire “altfel” printre istoriile spuse, cu voci egale și liniștite, la o partidă de rummy. Prietenii care au adunat și peste 80 de ani de viață au ce povesti.

De rummy însă nu se despart cu ușurință. Numai după ce partida e gata și zgomotul pieselor albe și lucioase aruncate pe masă anunță că jucătorii au terminat, profesoara lor , Maria Tîrtea, dansatoare de tango, lansează întrebarea. „Mai faceţi o tură sau trecem la dans?”. Pensionarii nu se lasă mult aşteptaţi, iar un bărbat cu un zâmbet larg pe faţă o invită pe Maria la dans. După primii paşi, femeia îşi dă seama că are de a face cu un mare dansator. Ceilalţi tineri, colegii Mariei la școala de dans, îi invită pe bătrânei la dans, astfel că sala de mese a centrului de zi se transformă într-un ring real. Unii se mişcă mai repede, alţii mai încet, dar bucuria de a se întoarce, în pași de tango, în tinerețe se citește pe chipurile tuturor. După doar câteva minute, au început şi primele reclamaţii. „Este tango argentinian, noi ştim doar brazilian. Băgaţi altă piesă!”, se aude vocea unui bătrânel, care refuză să mai danseze. Oaspeţii se conformează şi schimbă melodia, și dansul își reia cursul.

Gentlemanul perfect

Gero a privit preţ de câteva clipe de pe un scaun scenele de dans din faţa lui, îşi ia inima în dinţi şi o invită pe una dintre dansatoare. Are 82 de ani, dar este plin de energie. „Dansaţi foarte bine!”, îl laudă partenera sa. Gero Zoltan ne spune cu mândrie că este „100 % evreu” şi ştie să danseze aşa bine pentru că „am fost mare sportiv la viaţa mea. Am jucat fotbal timp de 36 de ani şi în fiecare duminică mergeam la dans. Sunt şi un mare dansator, toate fetele doresc să danseze cu mine”, ne spune Gero zâmbind. Spune că ştie să danseze orice, nu doar tango. Este, de fapt, una din marile lui plăceri, încă din tinerețe. Ochii i se umezesc dintr-odată de tristețe. „Tata a fost foarte bolnav şi a plecat dintre noi pe când aveam doar 20 de ani. Acum locuiesc cu fiica mea care nu este măritată”, povestește Gero. Cu gândul la prezent, se înseninează: e un gentlemen adevărat, dintre cei pe cale de dispariție. „Am peste 200 de cravate, zece perechi de pantofi, plus vreo 20 de cămăşi pe care nu le-am purtat niciodată”.

Cum dansăm

Urmează încă un moment de respiro pentru ca Maria să le explice pensionarilor ce este tango-ul şi cum se dansează. „Noi învăţam aici tango argentinian. Cel mai important este mersul şi să am grijă de domnişoara din braţele mele. Trebuie să merg pe muzică, iar partenera îşi va da seama din gesturile mele care sunt următoarele mişcări pe care vreau să le fac şi trebuie să vină după mine”, explică dansatoarea de tango. „Vreţi să spuneţi că dacă vreau să ies cu partenera afară din sală, ea vine după mine?”, glumeşte unul dintre pensionari.  Muzica se aude din nou şi preţ de o jumătate de oră pensionarii încearcă să se conformeze şi să facă exact cum le spune profesoara. Încep să obosească şi, rând pe rând, fiecare îşi ia locul la masă şi o iau de la capăt, la o partidă de rummy.

Locul în care uită de singurătate

Maria Tîrtea, preşedinta Asociaţiei „Tango Timişoara”, a decis în urmă cu trei luni să vadă dacă bătrânilor de la Centrul de zi le place acest dans, iar pensionarii s-au obişnuit cu aceste ore şi abia aşteaptă să vină momentul în care vor dansa tango. Maria și colegii săi predau voluntar tainele dansului. Centrul are aproximativ 20 de beneficiari. „Cea mai mare plăcere a lor este rummy-ul, iar apoi urmează tango-ul. Aici primesc masa de prânz şi desfăşoară diferite activităţi, i-am învăţat de picteze, lucru manual”, ne-a spus Verona Botiş, coordonatorul Centrului de Zi.

Tango în loc de bicicletă

Gero nu este cel mai în vârstă dansator de tango din centrul de zi.

Richard Teichner are frumoasa vârstă de 85 de ani, dar nu s-a lăsat mai prejos decât restul colegilor săi şi a invitat domnişoarele la dans. „Vin aici de aproape un an pentru că îmi place colectivul, aici mă deconectez de problemele zilnice. Prin anii 46’-47’ mergeam la şcoala de dans, acolo am învăţat tango, vals şi dansuri ruseşti. Îmi place să merg pe bicicletă sau pe motocicletă, dar prin dans mă relaxez”, ne povesteşte Richard, într-o pauză de la dansul tinereții sale.