Alături de jucătoarele legitimate la echipa de fotbal feminin CFR se pregătește din toamnă și o portăriță venită de pe tărâmul leoparzilor adevărați. Născută în Rwanda, Francine Nziyonsenga are 27 de ani și a evoluat pentru naționala țării natale, cu care a jucat contra Germaniei. Francine a apătrat și poarta Congoului. Și-a găsit acum o nouă echipă, la mii de kilometri depărtare de continentul african, iar antrenorii fetelor se bazează pe experiența fetei pentru a-și îndeplini obiectivul visat, titlul național și participarea în grupele Ligii Campionilor. Pe lângă originea exotică, fata ascunde însă o poveste de viață sumbră, într-o țară în care generații întregi s-au născut și au murit în vreme de război.
Francine a ajuns în România ca refugiat politic, din cauza persecuțiilor din țara sa natală. Portărița a venit în Timișoara în 29 august 2012 și încearcă acum să se stabilească definitiv în România, iar cei de la echipa feroviară o văd ca pe o soluție importantă pentru postul de portar. Rwandeza a locuit inițial la Centrul de Tranzit în Regim de Urgență. Viața ei s-a schimbat atunci când, prin intermediul Asociației Generația Tânără România (GTR), a ajuns la porțile clubului de la Gara Mare. De atunci, Francine se antrenează printre ”leoparde”, fără a putea juca însă. În tur, din lipsa unei portărițe de meserie, antrenorul Florin Bugar a fost nevoit să joace cu jucătoare de câmp în poartă, iar în meciul cu Olimpia Cluj de pe terenul ardelencelor, acest lucru i-a costat 9 goluri. Din nefericire, statutul special al africancei, alături de șicanele regimului politic din Rwanda, fac ca legitimare fotbalistei de culoare să fie din ce în ce mai anevoioasă. Deoarece este liberă de contract, rwandeza poate fi legitimată și după reînceperea campionatului din 24 februarie, dar oficialii vor neapărat să o poată folosi înainte de meciurile din play-off, care va începe în aprilie.
Victima războiului dintre triburile Tutsi și Hutu
Dincolo de șicanele Federației din Africa, destinul tinerei de 27 de ani a fost marcat de tragedii desprinse din filme. Francine a rămas orfană înainte să împlinească 10 ani, în urma războiului dintre triburile rwandeze Tutsi și Hutu. Ea însăși face parte din tribul Tutsi, persecutați de Hutu, cei care se aflau la putere în 1994. Francine își amintește cum a fost salvată de la măcel chiar de un preot catolic. ”Nu mi-am cunoscut niciodată tatăl. În 1994, mama, sora mea și menajera noastră au fost ucise într-un genocid provocat de cei la Hutu. Eu și frații mei am fost salvați de un preot catolic Hutu, care ne-a ajutat să fugim. El ne-a salvat viața. Ne-am ascuns în timpul genocidului, am fugit în Congo, țara vecină”, își amintește jucătoarea, cu tristețe în privire. Aici, în 1996, Francine a început să joace fotbal și să evolueze pentru naționala de tineret a țării în care încerca să își întemeieze o nouă viață. Portărița a jucat fotbal pentru echipe de club din Congo, Rwanda, dar și Uganda. Între 2002 și 2003, fotbalista a apărat buturile celor de la Kampala United, din Uganda.
După doi ani s-a întors însă în Congo pentru a face liceul. Aici, a fost legitimată la Source Du Kivu și a continuat să joace la naționala sub 20 de ani a Congoului.
”Dacă mă întorc în Rwanda voi fi ucisă sau închisă pe viață”
Cei din Rwanda au contestat însă faptul că Francine evolua pentru alt stat, iar forurile fotbalistice le-au dat dreptate, astfel că africanca a rămas la naționala de senioare a țării de baștină. În 2009, portărița a revenit în Rwanda la o altă echipă de club înființată de Ministerul Apărării. Conflictele din țara natală nu i-au permis Francinei să rămână acolo, deși se înscrisese la Facultatea de Sociologie. Între timp, tribul jucătoarei, Tutsi, a preluat puterea, dar acest lucru i-a adus alte probleme portăriței. ”Cei din tribul Tutsi obligau pe toată lumea să dea informații despre genocidul din 1994. Preotul care m-a salvat pe mine și pe frații mei este din tribul Hutu și el ne-a rugat să nu spunem autorităților ce s-a întâmplat. La vremea aceea, cadavrul mamei mele a fost aruncat la o groapă comună, iar el a îngropat-o. Deși el nu mi-a ucis familia și mi-a spus că nu a omorât nici alți oameni, dacă eu aș fi povestit că a îngropat-o pe mama, el risca să fie acuzat că a și ucis-o. Din cauza acestor persecuții a trebuit să plec. Dacă mă întorc în Rwanda, voi fi ucisă sau trimisă la închisoare pe viață”, a mărturisit jucătoarea de culoare. Francine a povestit cum în Rwanda au fost înființate tribunale populare, cu oameni fără educație, aleși doar pe crietrii de bună purtare. De asemenea, în țara sa natală, celor acuzați nu li se permite să aibă avocați pentru a se apăra.
Pata de culoare de la Gara Mare
După jumătate de an petrecut în țara noastră, rwandeza a început să învețe unele cuvinte în limba română, dar comunică cu colegele mai mult în engleză. De asemenea, portărița vorbește și limba franceză, mai ales că în liceu, în Congo, a terminat secția de literatură. Singurul regret al africancei este că nu a apucat să termine studiile universitare. După trei ani, jucătoarea a fugit din Rwanda și a rămas cu studiile de Socoilogie neterminate. Acum, Francine duce în sfârșit o viață de student, deoarece locuiește într-un cămin din Complexul Studențesc. Pentru ca fotbalista să se integreze mai ușor în România, cei de la Asociația GTR au trimis-o să locuiască alături de fotbalistele de la club. Deocamdată, singurul venit al Francinei este suma primită ca refugiată. ”Primim 32 de euro pe lună”. Dacă cei de la CFR vor rezolva problema și o vor legitima, situația ei financiară se va schimba considerabil. Iar dacă CFR Timișoara s-ar califica în Liga Campionilor, Francine și colegele ei ar putea să obțină bani pe care altfel nu i-ar putea câștiga jucând fotbal feminin în România. Până atunci însă, Francine se antrenează pe terenul 2, ca celelalte fete și printre grupele de băieți, care îi cer de multe ori ajutorul la antrenamente. Până atunci, Francine Nziyonsenga speră să devină o leopardă de România.
Clubul luptă din greu să o poată legitima
Francine a jucat fotbal ultima dată în țara sa natală, în primăvara anului 2011. Jucătoarea a depus deja o cerere la Tribunal pentru a primi drept de ședere în România și este optimistă că răspunsul primit va fi unul favorabil. ”Am fost marți la tribunal, le-am spus povestea mea și sper să primesc drept de ședere. Celor din Europa le este în general greu să înțeleagă ce acte de violențe se întâmplă în țara mea. Dacă nu, mă pot adresa unei a doua instanțe. Dorința mea este să pot trăi într-o țară în care să fiu în siguranță, iar acest lucru nu este posibil în Rwanda”, ne-a declarat fotbalista. În cazul legitimării unei jucătoare străine, clubul trebuie să îi plătească un salariu de minimum 22 de milioane, conform regulamentului. ”Noi avem mare nevoie de ea, eu sunt de părere că Francine în poartă, încă un vârf de atac și un fundaș central ne-ar permite să ne luptăm de la egal la egal cu Olimpia Cluj. Până la urmă, ne vom adresa la FIFA dacă cei din Rwanda ne vor ignora”, a explicat antrenorul Florin Bugar.
Foto: Adrian Pîclișan
